Whatever it takes(H.S. Fan Fiction)

2.Ce te doare?

2.Ce te doare?

Eram in camera mea uitandu-ma la pereti, mda... Altceva nu aveam de facut, Harry plecase si el dracu stie unde,Dean era tot plecat, iar Luisa gatea toata ziua, de fapt chiar nu ma asteptam dar gateste mirific.

Am tresarit cand am auzit un bocanit in usa si inainte sa se deschida m-am ridicat in capul oaselor rezemandu-ma de tablia patului.

Pe usa a intrat Dean.

-Hei!Am spus eu zambind.

-Am venit sa vorbim!A zis el serios si s-a asezat langa mine pe pat.

-Zi!Am spus eu.

-O sa trebuiasca sa plec, Harry m-a trimis in Caraibe cu afacerea, in mine nu prea are incredere, dar fi atenta, pe tine ne bazam!A spus el serios.

-Adica?Am intrebat eu ridicand o spranceana.

-Trebuie sa-l faci sa aiba incredere in tine!Tu o sa ramai aici, eu o sa ma intorc intr-o saptamana. Cu mine e prudent, nu ma tine prea aproape si nu ma lasa niciodata nesupravegheat. Tu trebuie sa-i castigi increderea.

Mda... Si eu care vroiam sa-l omor direct. Urasc formalitatile astea, tot ce imi doream eu era sa intru in casa lui si cand nu se uita sa-i infig un cutit in spate, dar daca am intrat in porcaria asta trebuie sa fiu pana la capat.

-Davon, asculta-ma!A spua Dean prinzandu-mi mainile intr-ale lui si privindu-ma in ochii.

Era foarte serios si parca ma linistit putin, nu vroiam sa plece... Nu vroiam sa raman singura in iadul asta.

-Sa nu faci nimic necugetat, sa nu-l omori!A spus el serios parca citindu-mi gandurile.

Mi-am dat ochii peste cap ingaduind cat se poate de serioasa.

-Davon, vorbesc serios, imi promiti?

-Iti promit ca nu-l omor!Am spus eu ca un copil mic, dar sunt sigura ca un copil nu ar spune niciodata asta.

L-am imbratisat si ne-am luat la revedere.

Parea o zi plictisitoare, din cate am inteles Harry era plecat, Dean lafel iar eu toata ziua am stat in bucatarie cu Luisa. Era chiar foarte amuzanta, imbracata intr-un sort gri, cu parul ei blod si putin carliontat prins intr-o coada plus atiduninea ei pozitiva.

Mai era si Greg, care era defapt bucatarul sef care era si el foarte amuzant.

I-am ajutat si eu pe langa protestele lor si replicile gen "Domnului Styles nu o sa-i placa asta"

Sincer ma durea in fund de parerea domnului Styles.

Am auzit o masina parcand in garaj, asta trebuia sa fie Harry. M-am sters pe maini de crema de ciocolata, ajutam la o prajitura, si am plecat vant de acolo desigur nu inainte de un chicot din partea Luisei care mi-a facut cu ochiul.

Aveam dreptate, Harry intra pe usa cu o servieta in mana. Era imbracat intr-un costum negru.

Cand m-a vazut un zambet i-a intins buzele. Am zambit si eu ademenitor.

-Ce face oaspetele meu favorit?A intrebat Harry in timp ce o femeie ii lua servieta si sacoul.

-Asta ar trebui sa fie un compliment, pentru ca Harry, sunt singurul tau oaspete!Am spus eu si m-am asezat pe canapeaua alba langa el.

-Dar totusi, esti preferata!A spus el iar eu mi-am dat ochii peste cap.

Ce vrajeala pe el.

-Ce ai facut toata ziua?M-a intrebat el.