Viaţă de stalker

Capitolul 5.

~~DIN PERSPECTIVA LUI ELLY~~

- TREZIREA! Trezirea, trezirea, trezirea!

- Taci naibii din gură că vreau să dorm!

Spun eu somnoros întorcându-mă cu spatele la disturbatorul de liniște. Dau să-mi trag pătura peste cap, dar exact înainte să apuc să o fac, London o trage jos și pe mine odată cu ea, astfel trezindu-mă pe podea. Mă ridic morocănos și îl privesc încruntat.

- Nu te mai zgâi la mine și du-te și te pregătește. Azi avem școală.

- Eu nu merg.

Spun pe un ton serios. Mă întind pe podea, apoi mă târăsc sub pat.

- Ce face?!

Strigă el șocat, dar aleg să îl ignor și să mă culc la loc. Îmi pun capul pe perna de rezervă și trag pe mine pătura pe care London a dat-o jos de pe mine mai devreme. Nu e prima dată când el face acte binevoitoare și decide că e treaba lui să mă trezească, așa că am amenajat un loc de dormit de rezervă sub pat.

- Ieși de sub pat!

- Lasă-mă în pace și poate voi ieși.

- Ai școală!

- Puţin îmi pasă!

- Ai promis că nu mai faci de astea! Ieși odată, du-te și fă un duș- nu! Du-te și fă două, că ai nevoie grav!

- Seen!

- Nu ești pe net, nu poţi face asta!

- Block! Și dacă mă enervezi îţi dau și report.

- Îţi arăt eu ţie block!

Spune el și dintr-odată simt cum o mână m-a apucat de picior, apoi m-a tras de sub pat și a început să mă târască pe podea afară din cameră.

- Dă-mi drumul la picior, psihopatule!

Spun eu zbătându-mă în strâmtoarea lui.

- Îţi consumi inutil energia agitându-te așa. N-ar fi mai ușor să te ridici și să mergi de bună voie să faci un duș?

Întreabă el. Pufnesc din nas și îmi împreunez mâinile pe piept. London își dă ochii peste cap, apoi continuă să mă târască până în baie. Când ajungem înăuntru, cu o mână mă ţine în continuare de picior, iar cu cealaltă dă drumul la apă caldă.

- Dă-mi odată drumul! Podeaua e rece.

- Te ridici și faci duș?

- Lasă că se încălzește ea.

Spun eu evitând să îl privesc. Ce e atât de greu de înţeles? Nu vreau să merg la școală din motive întemeiate! Așa că lasă-mă, frate, în pace!

- Te vei ridica chiar acum și vei face baie, altfel pun dușul pe tine și te spăl cu mâna mea. Tu alegi.

Îl privesc și din expresiile feţei lui îmi dau seama că nu glumește, așa oftez și mă resemnez.

- Bine, dar lasă-mă singur. Am nevoie de intimitate.

- Dacă plec, cum voi ști sigur că vei face baie?

- Voi face, promit. Acum ieși.

- Mi-e greu să am încredere în promisiunile tale, dar bine.

London îmi dă drumul, apoi iese din baie și încuie ușa în urma lui, pentru a se asigura c nu fug, cel mai probabil.

- Îţi voi aduce niște haine curate.

Spune el de dincolo de ușă. Aud niște pași cum se îndepărtează,  iar când sunt destul de departe încât să nu îi mai aud, mă ridic. Îmi scot alene hainele, apoi intru în cabina de duș lăsând picăturile fierbinţi să se scurgă pe trupul meu. Ușa se deschuie, apoi se deschide și London îmi lasă niște haine spunând:

- Ţi-am ales ceva drăguţ, nu știi niciodată, poate te vei întâlni cu iubiţelul tău la școală, trebuie să arăţi bine.

Iau primul lucru la îndemână, apoi îl arunc în London strigând:

- Ieși odată!

- Ies, ies. Fii sigur că te speli și după urechi.

Mârâi nervos, apoi îmi continui dușul după ce el pleacă. Mă spăl bine, apoi mă usuc, îmi iau hainele pe mine, mă spăl pe dinţi, mă aranjez, apoi merg în bucătărie să caut ceva de mâncare.

- Ia loc și mănâncă.

Spune London care deja mă aștepta cu mâncare caldă pe masă.

- Ţi-am făcut curat în cameră, apoi ţi-am făcut și ghiozdanul, uite-l acolo.

- Știi că nu ești nici menajera, nici mama mea, nu-i așa?

Întreb eu așezându-mă la masă.

- Bine înțeles că știu, dar ai fi mort fără mine, de aia am grijă de tine.

- Te-am rugat să nu mai menționezi de aia, vreodată!

Spun eu începând să mănânc. Niciunul din noi nu mai spune nimic, în încăpere lăsându-se o liniște ciudată. Termin de mâncat, apoi îmi pun farfuria în chiuvetă și o spăl. London mă privea surprins, dar nu îndrăznea să spună nimic. Îmi iau ghiozdanul pe umăr, apoi mă îndrept spre ușa de la intrare.

- Vii odată? Întârziem la școală.

Parcă trezit dintr-un vis sau mai de grabă un coșmar, acesta tresare, apoi își ia și el ghiozdanul și mă urmează. Pe drum, a mai încercat de câteva ori să îmi spună câte ceva, dar am ales să îl ignor. Sunt supărat pe el. A promis că nu mai aduce vorba de aia și totuși... Ah! Mai tare mă enervez acum.

- Ai grijă.

Spune el înainte de a intra în școală și a o lua fiecare spre clasa lui. Niciodată nu m-am bucurat mai mult că nu sunt în aceeași clasă cu el ca acum. Oricum, am mers încet până în clasa mea, m-am așezat în banca mea undeva în spate de unde să îi pot urmări pe toți, mi-am scos cărțile și caietele pentru oră, apoi mi-am lăsat capul pe bancă încercând să recuperez din orele nedormite. De parcă aș reuși să recuperez ceva! Am stat treaz aproape toată noaptea vorbind cu imbecilul ăla că dacă nu-i răspundeam îmi făcea spam. De aia acum mor de somn.

Dă doamne să nu învățăm la aceeași școală, fix asta mai lipsea, să îl văd în fiecare zi!

Dintr-odată ușa se deschide și pe ea intră dirigintele. Salutăm/cântăm "bună ziua" respectuos, apoi acesta spune:

- Clasă, avem un elev nou. Intră, te rog.

Pentru o a doua oară, ușa se deschide și pe ea intră elevul nou. Doar cât fac contact vizual cu el simt că toată lumea îmi cade în cap.

- Îţi baţi joc de mine?!

Mă trezesc eu strigănd. Norocul meu că toţi colegii erau prea absorbiţi de nou venit ca să mă bage în seamă. Dirigintele ni-l prezintă, apoi ne ţine un speech în care ne spune să ne purtăm frumos cu el și bla bla bla. Skyler, scanează încăperea cu privirea și când dă cu ochii de mine strigă fericit:

- Elly, iubirea mea, m-am transferat ca să fiu cu tine! Nu te bucuri să mă vezi?!

NU!