The secret YOONMIN

#Fanboy?

          Un sunet mult prea cunoscut mie ma trezeste din somn.Cu o simpla bataie in usa de catre majordomul meu personal ma trezeste in fiecare zi.Majordomul meu e un om serios, perfectionist si un tanar frumos, in locul sau eu cred ca asi hoinari de aiurea tineretea in loc sa muncesc...
           Renunt la gandurile stupide despre viata mea in locul lui Jin si decid sa ii deschid usa, iar el imi ureaza cu un zambet profesional ,,Buna dimineata!,, ,politicos raspunzandu i la fel si iau in primire hainele pregatite de el pentru ziua de azi.Ma duc sa ma spal, iar mai apoi ma imbrac, cobor scarile pana la sala de mese si ma asez pe obisnuitul meu scaun visiniu. Pe masa din fata mea iar sunt mai multe feluri decat asi putea manca, dar mananc cat de cat si ma indrept spre sala de make up.
             Nu sunt eu un fan make up, dar avand in vedere ca sunt unul dintre cei mai cunoscuti adolescenti din Seul, am acceptat si acest lucru de dragul fericirii tatei.

              *************
              Ajung in sfarsit la liceu, iar fetele ma intampina ca de fiecare data spunandu mi oppa si ca ma iubesc.Sunt foarte dragute, dar nu cred ca stiu pe cine plac, iubesc doar persoana pe care tata a creat o, nu persoana care as vrea sa fiu cu adevarat.Nu le condamn, uneori nici eu nu stiu cine sunt cu adevarat.Dupa seria de autografe si poze cu fetele pornesc insfarsit spre clasa.
              Dar, remarc ceva foarte ciudat, unde sunt batausi?!Unde sunt copii neajutorati?Cand credeam ca totul va fi bine si ca s au cumintit si ei, un baiat roscat, pe care nu l am mai vazut probabil un elev transferat sta jos cu spatele lipit de dulapurile scolii.Majoritatea batausilor se aflau acolo in fata sa spunandu i cuvinte jignitoare:
              -Javro, cum ai indraznit sa ridici vocea asupra noastra?!
              -Te o pus pacatu sa incerci tu sa aperi un alt caine ca tine, lovindu l pe seful nostru, o sa o patesti fraiere.
              Dar ceea ce m a uimit la acel baiat era ca in loc sa planga si sa ceara indurare zambeste sadic si chiar de la distanta considerabila dintre mine si el, ii pot observa ochii sai albastrii sclipind de parca el este batausul si ceilalti victimele.Peste putin timp se ridica in picioare si rade pshihopatic in fata batausilor.
               Cred ca el este cea mai curajoasa persoana pe care am vazut o.Dar totusi este depasit numeric cu mult asa ca fug inspre el si ma pun langa el.Iar imediat batausi injura si pleaca cat ai clipi.
             -Hey, presupun ca esti nou pe aici!Ma cheama Yoongi.
             -Hey, mersi ca i ai alungat pe aia, m-au enervat rau si da sunt nou, azi m am transferat.Apropo eu sunt Jimin.Incantat!
            -Si eu sunt bucuros ca te am cunoscut.
            -Dar, stai!Acum vad stai nu cred, tu esti cantaretul ala AgustD care scoate cate o piesa noua la fiecare 2 saptamani, nu?
            -Da, asa este, eu sunt.
            -OMG, stiu ca poate suna ciudat, dar sunt un fan de al tau.
            -Mi se spune des.
            -Sincer tu esti singurul rapper care imi transmite ceva atunci cand canta, imi pari uimitor cu fiecare piesa scoasa.
            -Ma bucur ca tu crezi asta despre mine.
            -Dar, sincer imi pari atat de trist in piesele tale, imi transmiti asa multe sentimente, in general tristete.
            -Serios?Dar de ce crezi asta?Cred ca ai observat ca piesele mele sunt pozitive sau aroganta, nici una nu este despre tristete.Cum de ai ajuns la concluzi asta?
            -Eu sunt genul de persoana care poate vedea dincolo de aparente si din gesturile tale si vocea ta nu reiese numai fericirea sau aroganta pieselor.
            -Esti prima persoana care si a dat seama de asta, ma bucur ca existi.
            -Ok,haide domnule celebritate sa mergem la ora, ne intindem prea mult la discutii.
            -In ce clasa esti?
            -In a 10 a A!
            -Atunci hai ca mergem impreuna suntem in aceeasi clasa.
            Ajungem la clasa si mergem amandoi in banca din spate,eu invitandu l sa stea cu mine, fiind singur in banca.Iar el accepta rapunzandu mi cu o imbratisare si un multumesc soptit in ureche.Respiratia sa calda si vocea sa subtire imi face pielea de gaina si ma face sa ma simt altfel...NU gata incetez nu e nimic gata gata...Nu mai bag in seama barfele geloase ale fanelor mele deoarece imbratisarea asta nu as vrea sa se termine niciodata, ma simt mult prea bine si ma relaxez imi bratele sale mici.
             Inainte sa imi dau seama, deja ne imbratisam de cateva minute si decid sa rup imbratisare deoarece daca nu o faceam acum nuno mai faceam deloc.
              Roscatul imi zambeste jucaus si se pune pe scaun si imi cuprinde inheietura, tragandu ma si pe mine jos dintr o data si dupa incepe sa chicoteasca.E pur si simplu adorabil,chiar daca m a trantit jos.Stai ce ganduri tampite am, sper sa vina profu mai repede poate nu ma mai gandesc la el,desi e fucking imposibil avand in vedere ca sta langa mine.
               Sa va descriu cum arata:Are parul roscat si il poarta pe frunte aproape acoperindu i ochii, poarta niste haine de tocilar pulover maro, camasa alba si niste pantaloni mult prea largi si in picioare niste tenisi.Judecand dupa infatisare, nu ar fi un international playboy, ci mai degraba un baiat oarecare care deobicei sta in umbra, nu stiu de ce ma simt ciudat stand langa el si de ce mereu ma uit in alta parte, evitandu i fata....Nu ar trebui sa ma atraga, probabil e o iluzie...Da asta, m a fascinat curajul sau da, asta trebuie sa fie.Intra proful de mate si de fiecare data cand il vad imi vine plang, la cat de mult greseste.Azi am mult curaj, nu stiu de ce si ridic mana si ii spun ca o gresit definitia, el vizibil iritat spune:
             -Atunci, domnule, sa te vad pe tine.
           Eu ma ridic ,,ascultator,, si ma duc la tabla si termin de scris si rescris definitia inainte ca el sa apuce sa se intoarca sa vada ce am scris,dar nu ma simt destul de satisfacut, asa ca ii cer cartea de mate, iar el mi o da,eu pretinzand ca vreau sa ma verific retin toate exercitiile de pe pagina si le scriu rapid pe tabla si rezolvarea, scapand astfel clasa mea de teme si orgoliul profesorului taiat.
           Nerabdator sa ii vad reactia lui Jimin ma uit cu coada ochiului sa vad cum reactioneaza, iar el are gura cascata.Ma simt mandru,STAI de ce sa ma simt mandru,toata clasa e cu gura cascata si niciodata nu m am simtit mandru facand chestii din astea,dar de cand a venit Jimin ma simt mult increzator.Nu stiu ce simt pentru Jimin defapt, probabil admiratie imi tot repet eu.
            Ma asez la loc cuminte si ma uit la profesor care spune puteti sta linistiti acum, din cauza colegului vostru si imi arunca priviri ucigatoare.El e singurul profesor care nu ma ridica in slavi si care nu se baga sub pielea mea, pentru faptul acesta il admir, dar tot imi place sa ma ,,joc,, cu el si de asemenea nu risca nici el prea mult cu mine.
              Jimin imi spune felicitari si ca am fost uimitor, iar eu ii spun ca nu a fost mare lucru zambindu i luminos, pentru prima data putand sa ii privesc fata.Era atat de frumoasa si neteda si alba....e clar am tampit grav.
             Restul orei am stat degeaba uitandu ne pe pereti pana s a sunat.Imediat toti colegii mei s au strans in jurul meu si m au imbratisat spunandu mi un multumesc enorm, dandu l practic jos de pe scaun si calcandu l pe Jimin, atunci involuntar m am enervat si le am zis dade ti va odata, nu realizati ca ati lovit un coleg!?Credeam ca sunteti diferiti de batausi....Nervos pe colegi ii imping deodata si il prind pe Jimin de mana si il ridic de pe jos cerandu i scuze in numele celorlalti.Iar el zambeste inocent si spune nu e nimic.
             Si apoi toti colegii ii cer scuze lui Jimin, dar inca avand priviri geloase, iar eu il iau de mana si il tarasc afara din clasa, nervos ca l au ranit.Nu imi explic nervozitatea asta excesiva, dar acum nu sunt in stare de a mi da explicatii singur.
             Observ ca Jimin s a oprit, iar m am uitat la el ingrijorat.
              -Multumesc mult,Yoongi, dar nu merit sa te certi cu colegii pentru mine, sunt un neimportant.Sunt doar un simplu baiat, care am venit la scoala asta doar pentru ca tatal meu si a mutat serviciul.Tu Yoongi esti popular, ai toate calitatile, chiar daca sunt ranit, mie nu mi se strica imaginea, dar tie pun pariu ca acum colegii te vorbesc si nu vreau sa iti stric relatiile cu colegii.Scuze!
            -Nu imi strici mie nimic, nu mai dramatiza situatia!De cand te am cunoscut mi am dat seama ca esti o persoana speciala,chiar daca te stiu de cateva ore!Nu iti mai cere scuze pentru ceva ce eu am facut.Din cauza mea s a intamplat asta.Imediat dupa ce spun asta incep sa plang, ma simt vinovat.
            Atunci Jimin imi sare in brate si imi sterge lacrimile cu manicile sale lungi,doar ca sa se apuce si el de plans.Zici ca eram doi bebelusi in mijlocul unor animale....cadem in genunchi stand unul pe umarul celuilalt pana ne am oprit din plans.Nu imi pasa ca ceilalti trecatori ne faceau poze si ca acum imi stiu latura sensibila,de ceea ce imi pasa cu adevarat este persoana din fata mea.
               Poate pare stupid si imatur, cat si ireal, dar cred ca tin la Jimin cu adevarat, nu stiu cum nu stiu de ce si nu imi dau seama cum atat de rapid am ajuns sa tin la el, a fost clar iubire la prima vedere....
             -Yoongi,... .
             -Da,raspund stergandu mi ultima lacrima.
             -Haide sa ne ridicam si sa iesim afara din liceu.
            -Ok, spun omitand un lucru important.
            Fix cand dadeam sa ies pe usa liceului......