The secret YOONMIN

#Dans divin

           Unde sunt?E atat de intuneric...Alerg prin bezna si ma las pierdut pe aripile fricii, cu pasi nesiguri. Deodata ceva ma impinge si ma pune jos pe platoul negru.Nu ma mai pot misca, desi nu simt nimic care sa ma lege sau care sa ma imobilizeze.Apoi apare un ecran alb sters, luminos ca in filmele vechi de la cinema.Inevitabil apare numaratoarea inversa 3,2,1.....Ce este cu aceasta femeie care se misca in reluare pe ritm de dans?!Mii de intrebari retorice imi impanzesc mintea.Prezenta femeii pe ecran ma strapunge ca un cutit, vreau sa inchid ochii, dar ceva nu ma lasa.De ce am devenit nervos?De ce acea femeie gratioasa imi provoaca asemenea durere?!De ce femeia are privirea atat de malefica?De ce, de ce.....NU
             Acum unde sunt?Aaaaa gata sunt in patul meu. Speriat m-am ridicat din pat, dar nu stiu de ce.Ce a fost cu visul ala?De ce mi-a creeat starea asta?Renunt a ma gandi si vad pe noptiera o scrisoare....tata evident:,,Am aflat ca ai chiulit de la scoala si ca ai fugit de bodyguarzii tai, daca se mai repeta iti pun bodyguarzi si la iesirea din clasa.,,
              Off...m-a prins, era totusi o probabilitate de 99,99 la suta sa ma parasca, iar eu speram ca 0,01 acela sa fie valabil.Nu voi mai face asta, cel putin asa ii spun pe messenger, nu ma complic cu scrisori si apas trimite mesaj.
               M-am dus sa fac un dus si dupa sa ma pregatesc de mersul la studio.Abia astept, am niste versuri bestiale si vreau sa le exprim prin cantec si sa ajunga la cati mai multi oameni.Nu imi doresc neaparat faima, dar ma bucur ca am ocazia sa imi impartasesc gandurile si sa ma exprim.
*****(In fața studioului)
        -Heeeeeeeeeei!(spune Jimin alergând in direcția mea)
        -Hei, Jimin!Esti pregatit pentru aceasta aventura?
        -Relativ, dar chiar daca nu as fi tot ar trebui sa merg.
        -Ma bucur mult ca ai putut ajunge aici!
        -Dupa ce vad cum merge treaba voi raspunde cu ,,si eu ma bucur" sau ,,nu ma bucur".
        -Garantez ca iti va placea.
        -Ok....
        -Haide sa intram, este timpul!
        Am intrat in cladire si urcam scarile spre camera unde urma sa inregistrez.
         -Jimin haide urca cu curaj nu se va intampla nimic!
         -Am emotii!!!!!!
         -De ce?Doar nu am sa te oblig sa canti.
         -Imi traiesc un vis de a vedea primul o noua piesa a unui cantaret favorit si lucrul acesta ma emotioneaza.
         Ii pun o mana pe spate si ii spun:
         -Eu pentru tine sper sa nu fiu doar un cantaret!
         -Nu esti, esti o persoana mai importanta pentru mine, bro!
         -Pai atunci nu ar trebui sa te simti asa emotionat,ok?Sunt prietenul tau nu o persoana pe care o vezi la televizor si iti spun ca poate vei mai avea ocazii asemenea acesteia.Deci relaxeaza te.(imi iau mana de pe spate le lui pentru ca ajungem in fața usii)
         -Bine.
         Intram si ii arat camera aceea mare impartita in doua de un perete de sticla.In prima parte a camerei era o canapea mare neagra aflata intr un contrast alb-negru cu peretele, apoi la cativa metri in fata ei biroul editorului de sunet cu toate dispozitivele necesare.Iar a doua parte a camerei era neagra cu un scaun alb si inalt in mijloc iar in fața lui mai multe microfoane de tipuri diferite si niste casti mari negre.(descrierea pe scurt)
            -Wow este impresionant!Arata mai bine decat mi as fi imaginat!
            -E doar un studio, vezi mereu din astea pe internet.
            -Pe internet nu apare studioul tau.
            -Off...ma dau batut.
            -Yoongi pregateste te incepem imediat.(spune impresarul meu)
            -Jimin, uite ia un loc pe canapea, pana cand am sa ma intorc. Eu voi fi in partea cealalta.Aaa da si apropo poti sa mergi si tu langa editorul coloanei sonore si sa vezi cum procedeaza.
           -Bine Yoongi....Succes!!!
           Jimin vine si ma ia in brate si imi mai sopteste in ureche succes si am plecat.
           Ma asez pe scaun si citesc versurile melodiei...(unele versuri sunt facute de mine, iar altele de compozitorul meu)Piesa se numeste: First Love...Compozitorul meu a ales sa o dea pe piese pline de emotii,dar nu imi displace.
           Citesc partitura si repet timp de o ora piesa cu profesorul meu de canto si fiindca mi a iesit foarte bine ma simt pregatit sa incep sa o cant si sa fie dat drumul si la microfon.(Jimin si editorul nu auzeau nimic pana atunci, iar Jimin vad ca nu s a clintit din loc doar a citit o carte)In 3, 2, 1, 0........incep.
  
              Jimin povesteste
          
            Sunt in asteptarea lui Yoongi sa ascult noua piesa tot repeta de o ora, iar eu inca astept citind o carte pe care am gasit o pe o masuta de langa canapea.Ce poveste interesanta este aceasta, dar mai interesanta ar fi piesa.Gandurile de acest tip imi umpleau capul pana cand urechile mele au simtit un sunet placut, iubit, dar diferit de ceea am auzit pana acum.
                Las cartea jos si involuntar privirea mi se fixeaza pe sursa sunetului.Era Yoongi....Se pare ca acum testeaza cantecul cu negativ.Ceva ma controleaza, ce este acest lucru?De ce e atat de diferita vocea sa?Vocea lui pe melodia aceasta imi transmite atat de multe emotii si desi a trecut doar cred ca un minut de cand a inceput sa cante, cu tot curajul meu si cu toata opozitia mea sa nu incep sa plang, nu am reusit.Am inceput sa plang grav fara sa ma mai pot opri...Imi infuienteaza atat de mult starea...Nici nu mai bag in seama  versurile ci doar ma axez pe voce...Ii iasa atat de bine!E atat de bun!Mult mai bun, mult peste orice asteptare de a mea de acum cateva luni cand nici nu il cunoscusem personal.
            Vreau, vreau sa merg la baie sa ma sterg la ambii ochii si sa imi revin, dar sunt imobilizat, controlat, dominat si toate sinonimele posibile.Nu ma lasa sa plec vocea sa desi e rap parca nu e, parca versurile danseaza un vals de sentimente in loc de versuri.O chin mantuitor, nu pot pleca nici daca as vrea din lanturile glasului sau.Dar, s a oprit...nu e terminata piesa, ce s a intamplat?!

             Yoongi povesteste

             Imi arunc ochii din albul foii spre Jimin.Stai.Plange?De ce?Ce are?Nu mai pot continua piesa vazandu l asa.Merg spre el practic punand brutal castile pe scaun nepasandu mi de ce bolborosea profu' ca ar trebui sa nu ma opresc si fug spre Jimin aproape spargand usa de sticla groasa.
            Ma asez langa el si il ii pun o mana dupa umar si ii trag corpul sa isi puna capul pe umarul meu.
            -Jimin, ce ai patit?
            -Nimic...
            -Atunci de ce plangi?
            -Tu.
            -Tu?Ce este Jimin?Ai incredere spune mi ce ai!(le fac semn tuturor din incapere sa plece si le zic sa ia o pauza)
            -Vocea ta m-a sensibilizat pana la lacrimi!
            -Tu baiat sadic sa plangi?
            -Am si eu momentele mele.
            -Jimin m ai mai ascultat cantand, nu este prima data.
            -Vocea ta e diferita in sens bun parca ceva e schimbat, nu neaparat din cauza melodiei si versurilor.Vocea  ta are, are ceva in plus.Care nu imi da pace(o spune aproape soptit ultima fraza)
            Sincer prezenta lui aici mi a schimbat ceva in modul de a mi interpreta melodiile, simt ca am pus mai mult sentiment de iubire decat sentimentul dorintei de libera exprimare.
          -Jimin haide cu mine!
          -Unde?
          -Intr-un loc unde cred ca te vei simti mai bine..............