Răzbunare Mortală

Capitolul 1: Suflet de gheață

       Dante stătea sprijinit de pervazul ferestrei. Privirea lui de un violet electric rătăcea în gol încă prinsă în mrejele trecutului.
        Acea zi era încă vie în amintirea sa, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri... Dar deja se scurseseră  trei luni .

Cu 3 luni în urmă

Dante tocmai terminase tabloul cu înger pentru ziua Alissyei. Știa că asta o va bucura enorm, iar gândul la zâmbetul larg și sclipirea din ochii de un albastru de safir al surorii lui îi dădea un sentiment ce nu putea fi descris în cuvinte.
Coridorul pe care se afla camera ei era lung și întunecat, străjuit de statui ce înfățișau muritorii sfârşiţi în  cumplite chinuri... Mândria tatălui său. Acel coridor îi dădea un sentiment sumbru... Ca și când era privit.
Camera Alissyei era la capătul coridorului. O cameră de culoare gri perlat, în mijlocul căreia se afla un pian alb.
O fată blondă cu părul plin de bucle și panglici roșii apăsa cu multă încredere clapele pianului. Purta o rochie din catifea neagră cu mâneci lungi. La fiecare mișcare a brațelor catifeaua scotea un foșnet asemenea valurilor într-o zi liniștită de vară.
La vederea lui Dante se opri brusc, privi câteva clipe către el și i se aruncă în brațe, dărâmându-l.
-Ai ajuns, în sfârșit! Îmi era teamă că ai uitat!
-Cum aș putea uita de ziua celei mai frumoase fete din întreg universul! Și, desigur, nu aș putea uita de un anumit cadou pentru această fată.
Și, zicând asta, îi prezentă Alissyei o formă dreptunghiulară împachetată în hârtie pentru cadouri cu o fundă mare, roșie, similară cu cele din părul ei.
-Nu se poate! L-ai terminat?
Fără să mai rostească vreo vorbă, îi smulse din mâini obiectul și începu să rupă hârtia ce îl împăturea fără să respire, scoțând astfel la iveală tabloul.
-Este minunat! Mult mai frumos decât mi-l imaginam.
-Totuși... Nu înțeleg ce vezi așa de frumos la un înger de doi bani.
-Dante! El nu este doar un înger de doi bani... Este... diferit. Și asta mă face să-l iubesc așa de mult.
Nici nu terminase bine de rostit ultimul cuvânt, că ușa camerei se deschise și Diavolul păși în încăpere. Părea într-o dispoziţie foarte bună, dar, la vederea tabloului, fața i se întunecă.
-Tati... Te rog... Nu fi supărat pe Dante... El doar...
-TU AI FĂCUT ASTA!
La auzul acestor vorbe, Dante a înghețat, nefiind în stare să articuleze nici măcar un cuvânt. Pierzându-și răbdarea, Diavolul, își luă furca și o îndreptă spre Dante. Alissya, fără să stea pe gânduri, se puse între cei doi, dar prea târziu își dădu seama că Diavolul nu dorea doar să-l sperie pe Dante.
Într-o clipă, din furcă țâșni o lumină roșie și în încăpere se mai auzeau doar țipetele Alissyei.

Dante tresări brusc, ca trezit din vis, încă marcat de întâmplarea din trecut și încă auzind țipătul Alissyei.
Odată cu moartea ei, în inima lui Dante s-au născut ura și dorința de răzbunare, iar el a ajuns un suflet de gheață.