Ce se întâmplă când băiatul nou-venit la tine în liceu este de fapt un demon? Și ce te faci când te indragostesti de el... dar singurul lui scop este să-și detroneze tatăl și să-i ia tronul în Iad?
Oare felul tău de a fi îi va schimba dorința?
Dante apucă clanța și o răsuci ușor. Ușa se deschise cu un scârțâit prelung și cei doi pășiră înăuntru. În interior ferestrele erau mici și erau bănci pe lateral și char și un altar și un frig ce îți îngheța sângele în vene. Dar aici se terminau asemănările.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Nota autorului:n-am nici cea mai vagă idee dacă vă interesează sau nu cum arată o astfel de biserică... Dar pe mine m-a omorât curiozitatea :*)
Au pășit în interior, pașii lor răsunând în întreaga încăpere. Frigul și încăperea în general îi dădeau lui Alisson fiori reci pe spate.
-Și acum? - Tine-ti ideea.
Dante se duse în mișlocul încăperi și se pozitionă pe steaua ce se afla acolo. Începu să murmure niște cuvinte într-o limbă necunoscută lui Alisson. Deodată o lumină roșie apăru și îi învăluiră pe amândoi. Lumina era atât de puternică încât Alisson fu nevoită să își închidă ochii.
Când îi deschise din nou observă că nu se mai afla în biserica veche. Îm fața ei se profila un râu roșu, ca de sânge, și peste tot se auzeau țipete de groază și durere. -Aici locuiești tu? E oribil? -Hei... Nimeni nu i-a obligat să facă lucruri rele cât au fost în viață. A fost alegerea lor... Și acum plătesc pentru ea. Alisson rămase stupefiată la imaginea din fața ei. - Crede-mă se poate și mai rău de atât -Există mai rău de atât? Nu prea cred. -Ba să crezi... Ar fi putut fi siflete rătăcite. - suflete rătăcite? Și aia ce mai e? -Dacă încalci regulile ești silit să-ți trăiești cea mai oribila amintire încontinuu pe pământ. Și nu contează dacă ești înger, demon sau om. -Oh... Deci se poate și mai rău... -Hai să mergem. -Unde mai exact? -Vezi castelul negru din depărtare? Acolo stă tata și acolo trebuie să fim și noi.
După puțin timp de mers și multe șocuri emoționale pentru Alisson, ajunseră în final la destinație. În ochii lui Dante se putea citii ura și plăcerea nebună la gândul că după atâta chin planul lui va prinde viață îi umbla liberă pein minte. Ne mai putând aștepta clipa, dădu buzna în sala tronului și strigă: -În sfârșit vei primi ceea ce meriți! Diavolul îl privi dezinteresat. -Încă o criză de nervi din partea ta... Deja Devi agasant copile... -Nu este nici o criză. Am venit să te distrug și să-ți iau locul și să vă fac pe toți să plătiți pentru ceea ce i-ați făcut Alyssiei. (N. A.:oh, doamne... Dialogul ăsta e așa patetic...) - Ha! Dar știu că ai imaginație, copile! Și mă rog frumos... Unde este această armată pentru a mă putea înfrânge... Eu nu o văd pe nicăieri... Fie s-a speriat și a fugit, fie... Nimeni nu este atât de lunatic încât să se ridice împotriva mea.. .
-Fie... Armata mea este un singur om.Cea mai puternică armă.
Și atunci pe ușă apăru Alisson. Ochii Diavolului se măriră și se îndreptă nervos spre Dante. Îl înșfacă de cămașă și zise furios. - Gata cu jocurile, Dante. Gluma e glumă, dar cunoașteți limita.și zicând asta îl azvârli în perete. Izbitura îl lăsă fără suflare și se prelinse inconștient până ce atinse peretele. Diavolul porni spre el, dar Alisson se puse între ei. -Stai departe sau o să regreți! - Știi îmi amintești mult de fiica mea. Și ea era la fel de căpoasă ca tine.și făcu un pas spre ea. -Vorbesc serios. îngâimă ea cu glas tremurat. -Și... Mă rog... Ce ar putea face un muritor de rând împotriva mea.
Frica o cuprinse pe Alisson și se concentră atât de tare încât o lumină albă ieși din palmele ei, dar dură doar o secundă și se risipi. -Ce s-a întâmplat? întrebă Dante care abia se dezmeticise. -Foarte simplu, copile. Ea și-a pierdut puterea în momentul în care a fost de acord să te ajute. Acum e la fel de folositoare ca și un chiștoc ars de țigară. și zicând asta o apucă de păr și o trânti de podea. Dar nu-i voi face nimic deocamdată... O voi trimite înapoi acasă, nu-mi mai poate face rău acum. Cât despre tine Dante! Ai încălcat regulile conclavului și trebuie să suporți consecințele faptelor tale. Drept pedeapsă te condam la a trăi ca un suflet rătăcit până în ziua în care eu nu voi mai fi. Și zicând acestea își luă furca și o lumina roșie îl inghitii pe Dante și dispăru. Alisson nu apucă să scoată o vorbă că se trezi înapoi pe pământ.
Zilele trecură și lucrurile se schimbaseră radical. Alisson era într-o încăpere albă și privea printr-un geam de sriclă la Christal care era legată într-o cămașă de forță și râdea ca o dementă. Alisson încercă să o strige, dar Christal era blocată în mintea ei bolnavă. După ce demonul îi părăsi trupul, mintea lui Christal rămase pierdută, împingând-o spre psihoză și determinându-i pe părinții ei să o interneze într-un ospiciu.
-E numai vina mea... E doar vina mea... Eu ar fi trebuit să fiu aici, nu ea...
Ajunsă acasă, Alisson se aruncă în pat și toate gândurile începură să-i bombardeze mintea. Dante, Christal, Iadul, totul se derula în mintea ei ca un film... Un film căruia îi va pune capăt char acum. Se îndreptă spre baie și începu să scotocească prin sertare lână găsi ceea ce căută. Își umpluse cada cu apă și se băgă în ea. Luă lama în mână și își tăie venele pe lung, murind imediat. Ajunsă la judecată fu condamnată la aș trăi eternitatea ca un suflet rătăcit, drept pedeapsă pentru încălcarea regulilor.
Și astăzi, după atâta timp se pot auzi râsetele psihotice ale lui Christal în ospiciul în care a fost închisă, iar fabtoma lui Alisson este adesea văzută privind în gol la un geam de sticlă din interiorul aceluiași ospiciu.
