Toamnă,
Lasă-mă să urmăresc zborul ultimui fluture
Care, cu aripi tremurânde, s-a aşezat în poezia mea.
Lasă-mă să privesc copacul, înainte să-l faci să plângă
Că frunzele bătute de vânt, pe pământ viaţa o alungă.
Lasă-mă să ating marea, fără ca tu s-o tulburi
Căci nimic împotriva ta nu are scuturi.
Şi nu dezlipi genele soarelui, fară să mă mai laşi măcar o dată
Să pot simţi căldura, fără vreo geană plecată.
Toamnă,
Ţi-aş scrie multe basme, dar mi-e atât de frică
La cât de tristă eşti, ai să laşi răul să învingă.
Ţi-aş cânta ziua toată, dar eşti atât de rece
Şi ştiu că obişnuieşti să faci totul să plece.
Toamnă,
Uneori aş vrea să te întreb cât de mare ţi-e rezistenţa
Când îţi arăţi cu durerea coexistenţa.
Lumea e cea care te-a făcut atât de rece
Şi-acum e atât de rea, că nu te înţelege.
Toamnă,
Spune-mi cum să-ţi aduc fericirea, şi asta eu voi face
Că-mi eşti atât de dragă că te simt în torace.
CITEȘTI
Inima-i liberă să scrie
Poetry"Nici dacă aş rămâne fără pix nu m-aş opri din scris, că eu scriu cu sufletul Nu spune tu că sunt creaţia vreunui zeu Daca aş rămâne fără hârtie tot aş scrie, că eu scriu pe corpul meu Nu spune tu că ochii sunt oglinda sufletului, că ei râd şi el p...
