Gânduri nocturne, lăsaţi-mă să respir
Fără să suspin, c-am lacrimi de safir.
Ochii, sticlă albastră, sunt fragmentaţi în vise
De-asta tot crapă noaptea, ca Luna să-i aline.
Domneşti în întuneric, Lună, cum în sufletul meu
Domneşte o furtună, dar asta o ştiu doar eu.
Nu o să-ţi fur din stele, chiar dac-aş vrea lumină
Să am şi eu din ea, dar nu eşti tu de vină.
Tu eşti atât de rece, dar ai pătura nopţii
Care te înveleşte, asta e mâna sorţii.
Simt vocea ta, mă cheamă, în fiecare noapte
Să stăm la o cafea câte-o oră jumate.
Când vorbeşti cad cristale, pe care le adun
Ca să le pun sub pernă, ziua să te aud.
Când plângi, se rup uşor micuţe părţi din tine
Şi eu ţi le lipesc, ca să îţi fie bine.
Dansezi în întuneric cu-atâta măiestrie
Toată scena-i a ta, şi nu-i astrometrie.
Parfumul tău e unic şi-l simt mereu în noapte
Parcă te ţin de mână, deşi nu eşti aproape.
CITEȘTI
Inima-i liberă să scrie
Poetry"Nici dacă aş rămâne fără pix nu m-aş opri din scris, că eu scriu cu sufletul Nu spune tu că sunt creaţia vreunui zeu Daca aş rămâne fără hârtie tot aş scrie, că eu scriu pe corpul meu Nu spune tu că ochii sunt oglinda sufletului, că ei râd şi el p...
