Ray a fost dus la Terapie Intensivă. Iubita lui era pe un pat, neputincioasă.
-Iza! Ce e cu tine? Ce ai pățit? Nu. Doamne!
-Domnule Ray. Calmati-va va rog. Iza va fi bine!îi spusese doctorul.
-Domnule doctor. Ce s-a întâmplat? Ce a pățit? Are nevoie de ceva? E Bine?
-Deocamdată,starea ei nu este atât de bine,dar va fi. A fost lovită foarte tare la cap. A trecut printr-o operație și acum...O vedeți. O sa fie bine. Acum să așteptam să se trezească.
-Mă pot duce la ea? întrebă Ray.
-Îmi pare rău,dar încă nu.
Se așeză usor pe un scaun. O privea și plângea.
-A fost doar vina mea. Dacă nu aș fi trimis-o să plătească facturile,asta nu s-ar fi întâmplat.
Noaptea trecu,dar Ray a stat și a vegheat-o pe Iza. Nu s-a dezlipit de lângă usa. Dimineață,cand doctorul veni,ii spusese că poate merge la Iza. Ray a fugit repede către ea,și a îmbrățișat-o,dar cu grijă!
-Tot frumoasă ești,prințesa mea. Acum trebuia să fim acasă,să îți pregătesc micul dejun,să mă strângi în brațe și să îmi spui că mă iubești. Nu aici. Te iubesc,Iza!
Fata nu dădu nici un semn. Aparatele se auzeau,Ray plângea lângă ea și o ținea strâns de mâna. Nu putea crede că s-a întâmplat asta. De ce lui? Dar mai ales,de ce ei?
Trebuia să plece la muncă.
-Aș fi rămas cu tine iubito,dar fac asta pentru tine. Te iubesc și ai grija de tine!
Se dezlipi de pat și plecă. Toată acea zi a fost un cosmar pentru el. A asteptat cu nerăbdare să vină seara sa poata merge la iubita lui. Timpul a trecut repede,si-a luat masina si a plecat spre spital. Ajuns acolo,Ray află de la Domnul doctor ca Iza se trezi.
-Ray,mai am să îți spun...
-Iza mea,acum vin!
-Ray. Așteaptă. Strigă doctorul însă băiatul plecă.
A intrat în salon. S-a dus la ea si a luat-o în brațe,însă ea nu făcea nimic. O sărută:
-Multumesc,Doamne. Mititica mea frumoasă. Te-ai trezit. Spune-mi ceva te rog. Mi-e dor de vocea ta.
Iza îl privea ca și cum nu știa ce se întâmplă. Nu spunea nimic. Stătea nemișcată și se uită la el.
-Hei. Iza?
-Ray?strigă doctorul. Iza nu îți va spune nimic momentan. Asta incercam sa iti spun. Din cauza impactului,Iza si-a pierdut memoria. Îmi pare rău.
-Nu pot sa cred. Începu să plângă. Si isi va reveni?
-Asta ramane de vazut Ray. Încă nu știm nimic.
-Iza? Sunt eu,prințul tău. Dragostea ta. Abia astept sa mergem acasă împreună. Te iubesc foarte mult,dragostea mea!
După o săptămână
Iza îsi reveni destul de repede și urma ca Ray sa vina sa o ia acasa.
-Bună ziua,domnule doctor. Am venit să o iau pe Iza acasă. Mă pot duce acum?
-Sigur că da Ray. Te rog ai grija si comporta-te ca atare. Nu o forța.
-O să am cea mai multa grija de ea.
Ray si-a luat iubita acasă,fiind foarte bucuros. El i-a povestit Izei cateva lucruri despre ea,dar despre care urma sa îsi amintească cu timpul.
Ajunși acasă:
-Iza. Așează-te aici te rog...aici este dormitorul tău. Aici stăteam împreună mereu și ne jucam. Îți aduci aminte?
-Scuză-mă dar nu...
Ray lăsă capul in pământ și se gândi ce va face. Cum sa o faca sa îsi recapete memoria?
-Poate dacă mai facem din nou ceea ce făceam,îsi va aduce aminte.
Ray se gândi si la faptul că Iza are nevoie si de recuperare si asa cum a spus doctorul,nu trebuie forțată.
-Iza? Vrei să pregătesc prânzul pentru tine?
-Ok...
-Tu nu vrei sa faci un dus intre timp? Nu ca ai mirosi. Să nu înțelegi gresit.
-Bine. Asa voi face.
După un timp:
-Hei,Iza? Ai terminat?
-Nuuuu. Așteaptă. Mai am cateva minute.
-Ok,dar grăbește-te. Se răcește si nu mai e bună.
-Of Doamne. Acum vin. Eu am par lung,tu nu,râzând.
Când auzi aceste vorbe,Ray zâmbi fericit.
-Nu mă fă să vin după tine,hoaţă mică!
-Ia să te văd! Si începu să râdă si mai tare.
Doctorul nu ii spusese că nu au voie să facă dragoste,așa că,te gândesti si tu,ca ar fi fost bine venită.
Cand ieși din baie,Ray o luă pe Iza in brațe și o duse în dormitor. A început să o pupe:
-Mai râzi de mine? Ia zi? Mai râzi? Vrei să te mănânc?
-Nu ai cum. Hihihi!
Începu să se sărute. Ray nu foarță lucrurile mai tare decât erau (vă da-ți seama ce a urmat,nu trebuie sa va mai zic eu).
-Obisnuiam să facem asta mai mereu nu?întrebă Iza ridicându-se de pe pat și plecând înspre geam.
-Păi da. Îți amintești? Dimineață,pentru că nu voiai să te trezesti,seara pentru că spuneai să prinzi energie. Din joc. Iza,te iubesc foarte mult!
Iza tăcu. Pentru ea,toate aceste lucruri însemnau o nouă viață în care trebuia sa se acomodeze. Ray nu s-a dat batut si incearca prin toate forțele lui să o faca să îsi aduca aminte de tot,de ei.
A dus-o în locurile care obișnuiau să meargă inainte,la biliard,la pizza,la film,în parc,la adăposturi de animale. Atât Iza cât și Ray adora animalele. Asta ar fi facut-o clar pe Iza sa zâmbească. La adăpost,un caine a sărit în brațele Izei. Era câinele care mereu făcea asta,si se gândisem ca poate,il vor adopta. Era un bichon havanez. Ray s-a gândit imediat să îl adopte. Zilele treceau,diminețile la fel,Ray se ocupă de ceea ce făcea mereu,doar ca sa isi amintească iubita sa. Si ce crezi? Timpul a trecut. Da. Ray mai lucra ,însă îsi mai lua liber. Nu putea să nu mai meargă la muncă. Nu aveau cum să se descurce și Ray era constient de asta.
După jumătate de an:
-Hei,Iz! Ești gata? Te-ai pregătit?
-Oi,Doamne. Așteaptă!!!!
Ray și Iza se pregăteau să petreacă o după amiază la munte cu prietenii.
Da. Vă gândiți bine. Ray si-a pus toată puterea lui,și da,a facut-o pe Iza sa îsi aduca aminte cu timpul,absolut tot ce făceau ei si mai ales cât de mult o iubește.
Credeți că atât a fost? Nanana. Ăsta e doar începutul! După toate cele întâmplate,Ray și Iza primesc o veste foarte importantă. Sper să fiți aici!💋❤
