Dragoste si pedeapsa

Cap. 4 Sfidare

-Poftim? Te-ai lovit la cap? Se încruntă pe fruntea lui apărând doua cute pe fruntea lui. Mențin contactul cu ochii săi parca fermecându-mă mai profund pe măsură ce mențineam contactul.
-Trebuie sa oprim sângerarea, continua acesta. Îmi permiți sa te ajut? Nu cred ca te poți tine pe picioare! Sigur crede ca sunt beata si cu siguranță, modul in care îl privesc probabil crede ca mai am puțin si sar pe el.
-Nu sunt beata! Ii răspund imediat pe un ton răstit păstrând contactul cu ochii săi, mă abțin sa nu-mi mut privirea către buzele lui, Dumnezeule, nici nu îl cunosc, același sentimentele le aveam in apropierea lui Dean doar ca amplificat de o suta de ori.
-Nu am spus ca ești beata, îmi permiți? Apuc sa-mi mișc capul afirmativ când deodată practic mă ridica in brațe si mă poarta către nicăieri de parca as fii un fulg.
-Lasă-ti capul pe spate si tine mana cu batista apăsat pe nara care sângerează! îmi simt corpul lipindu-se de al sau si nu-mi dau seama daca amețesc fiindcă stau cu, capul aplecat bălăngănind-se in ritmul pașilor săi sau simt fluturași in stomac, simt o presiune in piept ce-mi ataca modul normal de a respira, drumul mi se pare ca durează o veșnicie, ne este deschisa o ușa de către un bărbat pe care nu l-am observat pana acum iar încăperea in care intram se pare ca este un fel de birou destul de spațios, mă așază pe canapea si se îndreaptă către ușa, îl aud cum ordona sa i se aducă o punga cu gheata si se întoarce in încăpere si se așază pe unul dintre fotoliile din fata canapelei privindu-mă intens ceea ce-mi provoacă anumite furnicături si stare de căldura nestăpânire, se pare ca am niște „situații" in ceea ce îl privește.
-Cine ești? Nu te-am mai văzut pana acum? Cu cine ai venit aici? se așază confortabil de parca m-ar interoga, își trece mana prin par ridicându-si sprânceană, se pare ca este obișnuit sa i se răspundă rapid la tot ce își dorește dar trec câteva momente bune in care eu îmi calculez cu atenție ce ii voi răspunde, ar trebui sa mă cunoască, nu? Sunt sora prietenului sau, presupusul sau prieten.
-Allison o' .. nu apuc sa articulez următorul cuvânt fiindcă in ușa se aud bătăi iar acesta răspunde, in camera apare bărbatul de dinainte si ii oferă o punga de gheata, acesta mă privește atent, măsurându-mă din cap pana in picioare de parca as fii vreo ciudățenie a naturii.
-Poți sa pleci. Se răstește brunetul cel dominator din fata mea, se pare ca are o anumita autoritate fiindcă de îndată cel ce mi-a adus punga cu gheata se răsucește pe călcâie si închide ușa in urma lui.
Îmi întinde punga si mă privește atent ca si cum m-ar putea citii ca pe o carte, ne-am privit așa preț de câteva momente pana eu mi-am îndreptat privirea in podea, acesta a expirat zgomotos ca si când pana acum ar fii încetat sa respire, involuntar mi-am ridicat o sprânceană, oare el ce simte?
-Deci cine ești? Si cu cine ai venit? Vocea sa dura si răgușita umple liniștea din încăpere, este curios cine sunt sau doar mă considera o prospătura așa cum a spus Eva?
-Allison, am venit cu o buna prietena si fratele ei. Spun încercând sa mimez un zâmbet
-Nu știu daca știi dar eu sunt gazda acestui eveniment, nu-mi amintesc sa te fii văzut pana acum prin cunoscuții. A făcut o pauza dregând-si vocea si continua spunând-mi:
-Ești a cuiva? Adică ești iubita cuiva? Cum îl cheamă pe fratele prietenei tale? Mă simt ca la interogatoriu, îmi vorbește rapid nescăpând-i nici un detaliu de pe chipul meu, m-am strâmbat puțin când i-am simțit răceala din voce, cred ca abia acum am început sa înțeleg despre ce vorbea Eva.
-Nu, nu sunt proprietatea nimănui. Mă simt ca la interogatori, cine te crezi? Nici nu mă cunoști si mă sufoci cu zeci de întrebări, daca ti se pare ca am pătruns cumva neinvitata, ești liber sa mă conduci afara si sincer prefer, ai putea sa fii mai amabil cu oamenii din jurul tău, chiar daca sunt angajații tai sau necunoscuții. Le-am spus toate pe nerăsuflate, tonul fiind unul răstit, tot timpul l-am privit fix in ochii dar chipul sau nu la trădat cu nimic, la un moment dat s-a încruntat, imediat după ce am terminat de articulat ultimul cuvânt acesta s-a ridicat in picioare, sfidându-mă si dominându-mă cu înălțimea sa, eu stand întinsa încă pe canapea.
-Daca ești la petrecere știi cine sunt, cred ca ti-a dăunat foarte rău întâlnirea neprevăzuta cu ușa si o sa-ti trec cu vederea tâmpeniile pe care le spui. Daca nu-mi vei spune tu ce am nevoie sa știu, voi afla singur. Se întoarce îndreptând-se către ușa, mă scoate din sărite omul asta, îmi trece cu vederea el? Cine dracu se crede? Cum a putut fii fratele meu prieten cu creatura asta? Mă ridic rapid simt ițind o amețeala ușoara dar mă grăbesc prinzând-l din urma, nu știu de ce dar nu vreau sa-si îndeplinească curiozitățile si vreau sa-i spun chiar eu cu cine am venit, nu vreau sa-i provoc prea mari probleme lui Jos.
Il apuc de umăr si îl întorc, acesta mă privește uluit de ce am făcut întorcând-si corpul către mine, scoțând un zgomot puternic din piept, ca si un mârâit, parca ar fii un animal sălbatic, nu m-am lăsat mai prejos si am pus mana pe clanța ușii pregătindu-mă sa o deschid dar el mă trage de braț , obligându-mă sa mă întorc cu totul către el.
-Ce crezi ca faci? Sângerezi. Am pufnit, dandi-mi ochii peste cap, am încercat sa-mi trag brațul din strâmtoarea mâinii sale dar atunci a mărit puterea cu care mă strângea. Omul asta are probleme grave psihice, ori este bipolar ori este posedat.
-Prefer sa sângerez pana la moarte in condițiile de fata. Îmi smulg brațul cu putere din mana lui, mișcându-mă un pas in spate si mă întorc cu spatele deschizând ușa dar mă întorc privindu-l sfidător
-Allison O'pry, as vrea sa spun ca sunt incantata dar as mintii si nu-mi place sa o fac. I-am văzut chipul surprins si m-am grăbit sa ies pe ușa.
Am ajuns in salon fără alte incidente si mă îndrept rapid către masa noastră, lumea mă privea îngrozita, probabil din cauza sângelui ce era pe fata mea, nu au mai văzut sânge? Mă abțin sa nu tip spunând-le sa nu se mai holbeze ca si când as fii un zâmbi.
Ajung la masa dar niciunul dintre prietenii mei nu sunt, înhaț un pahar si beau vinul spumant care îmi răcorește gatul instant, privesc in jur sperând ca o voi întâlni pe Eva însă întâlnesc o alta pereche de ochii pe care nu-mi doream sa o mai vad o perioada îndelungata, Stephen conversa cu un grup de necunoscuți iar in momentul in care ochii săi fac contact cu chipul meu acesta încheie discuția punând-i mana pe umerii unuia dintre bărbații cu care vorbea si vine către mine, minunat, fix asta îmi lipsea.
-Scumpe, ai pățit ceva? Te-a lovit cineva? Spune acesta punând-mi mana pe spate si apropiindu-se periculos de mult de chipul meu, ii simt respirația duhnea a alcool, totuși acesta nepărând afectat de alcoolul probabil ingerat.
-Nu, ii spun trăindu-mă de lângă el, deranjându-mă apropierea. Nu am fost atenta si m-am ciocnit de o ușa. O caut pe Eva sau pe Jos, as vrea sa plec.
-Te duc eu unde ai nevoie. Încerc sa-i zâmbesc însă răbdarea mea deja este șubreda.
-Mă descurc, trebuie sa ii anunț, nu pot pleca, nu vreau sa se îngrijoreze. Mulțumesc, apreciez. Brusc simt o amețeala, dezechilibrându-mă, m-am sprijinit de umărul sau iar acesta mă cuprins imediat de talie.
-Te simți bine? Nu accept nici un refuz, te duc acasă. Te poți tine pe picioare? Acesta pare chiar îngrijorat si alarmat de situație, îl privesc in ochii si acesta avea ochii albaștri dar nu se putea compara cu al lui, el era special, ochii lui nu trădau nimic dar totuși ceva mă atrăgea ca un magnet metalul.
Numai încerc sa îl refuz, aprob legând-mi capul si mă las condusa de el către ieșire, mă tine strâns de talie micșorând dramatic distanta dintre noi, ne facem loc printre oamenii acesta salutând din mers o sumedenie de oamenii, eu eram cu privirea aplecata in pământ, neprivind chipurilor oamenilor pe care ii saluta, deodată ne oprim brusc, aștept câteva momente bune pentru a reporni drumul către casa însă recunosc o pereche de pantofii eleganți de îndată si ceva sau mai bine spus cineva îmi electrizează simțurile si mă fac sa ridic privirea din pământ. Dumnezeule, este el, îl privește pe Stephen intra-un mod in care daca o privire ar putea sa ucidă, el ar fii pe fundului un ocean, tranșat. Amândoi se privesc străpungător, nu înțeleg ce caută Stephen aici, este clar ca au ceva de împărțit, după modul in care se privesc si atitudinea si postura pe care o au amândoi pare ca se urăsc de moarte. Abia acum observ ca in jurul nostru oamenii sau oprit sa privească iar in spatele lui Stephen si al brunetului se afla niște matahale fioroase.
-Așa repede plecați? Nu va priit atmosfera? Spune privindu-mă si parca ii vad colturile gurii chinuite sa-si abțină un zâmbet. Stephen pufnește dandi-si ochii peste cap.
-Domnișoara nu se simte bine, trebuie sa o duc acasă! Ii simt mana împingându-mă, înaintam câțiva pași dar suntem opriți dineu de către el
-De ce o duce Josh ? am rămas uimita ca intra-un timp atât de scurt a aflat totul, am simțit un nod in gat si respirația mi s-a oprit, am înghițit in sec si l am privit uimita, ii simt mușchiul brațului lui Stephen încordând-se in jurul taliei mele si am făcut cunoștința cu un sentiment ca si cum as cade într-o prăpastie, o stare de agitație imensa, îmi era frica dar nu am habar de ce, atunci decid sa intervin eu
-Nu îl găsesc pe Jos, nici pe Eva. Nu am habar de ce am simțit nevoia sa lămuresc asta, de parca ii eram datoare lui cu vreo explicație, probabil am vrut sa îl lămuresc ca nu am nici un soi de relație cu Stephen.
-Mă descurc eu cu domnișoara, știu unde locuiește. Adaugă Stephen zâmbind sfidător. Nu-mi vine sa cred ca a spus asta, de ce simt nevoia de al pocni? Mă simt ca si cum mi-a căzut ceva in cap, de ce mă simt in primejdie si de ce îmi pasa ce crede creatura cu niște ochii tulburători din fata mea?
In câteva secunde simt cum picioarele mi se transforma in gelatina si aproape mă prăbușesc, Stephen mă prinde fix când eram pe cale sa fac contact cu podeaua si mă atinge pe fata, ii vad gura mișcând-se dar nu aud absolut nimic din ce spune, mă lupt sa nu-mi închid ochii fiindcă nu am habar de ce nu mai vreau sa plec cu Stephen, dintr-o data simt o mana pe par si ii vad chipul Evei apropiind-se de fata mea, încerc sa zâmbesc, sunt fericita, acum îmi pot închide ochii liniștita, nu voi pleca acasă cu Stephen sub privirile ochilor albaștri ce-mi răscolesc si acum simțurile.