Chat♡YoonMin♡

시민

            O noua seara , un Jimin la fel.de plictisit, se gandea mai mereu la acel baiat..

      "Yoongi...."  , acesta rosteste numele rasunand in apartamentul gol . Locuia singur.. singur decat iubitul lui la parasit. A fost devastat , tinea atat de mult la el dar Jungkook nu daduse nici două fire dr praf pe el. Il iubise ca prostul iar el statea pe bani parintilor portocaliului.

"AHH Nenorocitule cum ai putut sa-mi faci asta?! Am fost doar un bancomat de bani pentru tine?!" , se auzeau strigatele unui Jimin neîndreptațit . In cateva secunde portocaliul cade pe jos zburandui gandul la acel baiat... Yoongi.... 

~Oare e bine?.... O fi cu.... iubita sa?... ahh de ce nu esti homo?... mi-aş fi dorit sa fi unul...sa fim amandoi, intr-un pat inbrațişati ~

Acel gand il facu sa se linisteasca pe cel mic care acum era in genunchi pe podeaua rece a sufrageriei sale. Bbaiatul ramasese singur. Avea nevoie de companie insa prietenul sau , Taehyung era ocupat cu stripteozele , cluburile de noapte, alcoolul , ahh ura chestile alea. El vroia doar un singur lucru in acel moment:

Pe Yoongi.

Decise să-i scrie , luă telefonul de pe masuta unde obisnuia sa-si aseze cafeaua si apasase pe conversatie, era online, zambi la vederea acestuia, incepuse sa tasteze "Bună Yoongi. Am nevoie de ajutorul tău , poti sa-mi oferi un umar pe care sa jelesc?:'(" dar se razgandi si sterse. O luase de la capat cu ceva simplu poate un 'Bună...' sau mai bine un simplu 'Hei' ? Era confuz. Vroia ajutorul său , vroia un prieten adevarat dar din pacate... el incepuse sa tina la Yoongi mai mult decat un simplu prieten, oftase la gandul ca Yoongi nu il vedea nimic altceva decat un simplu "necunoscut" si lasase telefonul jos...

Renunțase