The good, the bad and the dirty

Capitolul 1

Din perspectiva lui Harry

Mă uit speriat în ochii băiatului din fața mea și tot ce văd e o răceală glaciară. Ochii lui sunt identici cu cei ai lui William, de o frumusețe aproape imposibilă, însă cei ai lui Will au o umanitate debordabilă în ei, ce îmi încălzește inima, iar ochii lui Louis sunt doar... morți, cred că ar fi cuvântul cel mai potrivit să descrie acea mare întunecată.

-Ai de gând să îmi răspunzi sau nu știi nici măcar să vorbești? Cerșetor bun de nimic! Scuipă cuvintele dure, făcându-mă să tresar și lacrimile încep să mi se adune în ochi. Nu-l cunosc decât de câteva ore și deja m-a făcut să plâng de o groază de ori. Știu că are dreptate, sunt conștient că în esență nu sunt decât un cerșetor, dar cuvintele lui m-au rănit. Cum e posibil ca răutatea unui frate să fie atât de antagonică cu blândețea geamănului său? Louis și William sunt ca două picături de apă, însă Will e ploaia de vară, menită să te scoată din moleșeala și căldura absolut copleșitoare, iar Louis e furtuna din timpul toamnei, fulgerele oglindindu-i-se în ochi și tunetele ieșindu-i pe buzele pline.

-De ce naiba plângi acum? Rostește după o liniște mormântală pe un ton scârbit ceea ce mă face să îmi abțin plânsul, însă pentru puțin timp. Nu te tot smiorcăi, ești enervant. Continuă încă privindu-mă în ochi, săgețile ce le elibera fiind terifiante. Mai bine ai profita de faptul că azi dormi într-un pat comod deoarece de mâine te întorci în mizeria din care faci parte. Spune iar ochii mei se umplu iar de lacrimi cărora le dau drumul, obrajii mei fiind inundați. Se întoarce nepăsător și face câțiva pași după care mă privește peste umeri. Și să nu mă mai atingi în viața ta. Rostește într-un mod sictirit apoi dispare din raza mea vizuală.

Din perspectiva lui William

-Am auzit absolut tot ce i-ai spus lui Harry. Rostesc când intru după el în cameră, acesta tresărind. Se întoarce brusc și mă privește, încruntătura de pe fruntea sa fiind vizibilă.

-Cum dai buzna așa, în camera mea, în miez de noapte? Și de ce căcat nu dormi? Mă întreabă iar eu încerc să ascund dezgustul față de persoana lui pe care îl simt în acest moment.

-Nu, Louis, Harry nu va mai sta în această casă de mâine. Și din nou, nu, Louis, Harry nu va mai sta în mizeria din care spui tu că face parte. Și știi de ce? Pentru că va sta cu mine, în casa pe care o voi cumpăra pentru că îmi permit și pentru că nu îți mai suport comportamentul deplorabil. Să mă vizitezi când o să te vizitez eu. Îi spun și adaug cel mai mare zâmbet de care sunt capabil.

Îi întorc spatele când văd că fața lui cade iar maxilarul lui se deschide larg, fluturând din gene în mod repetat.

-Will, uite-

-Nu îmi spune Will! Aproape țip când mă întorc spre el. Acesta îngheață, fiind surprins de cuvintele mele.
Își încleștează maxilarul și știu că se abține cu greu să nu zică ceva despre Harry, știind că asta ar înrăutăți situația. Suntem tripleți, avem telepatie de multe ori.

-William, uite, îmi pare rău, bine? Ești fratele meu, te iubesc, nu vreau să te pierd. Rostește pe un ton stins, tristețea fiind dominantă pe chipul său.

-Și eu te iubesc, Louis, ești fratele meu. Însă asa nu înseamnă că îți permit să ai un astfel de comportament față de un biet om. Gândește-te, dacă ai fi tu în locul lui? Oh, însă de ce te-ai gândi tu la asta? Știi doar că nu vei ajunge în situația asta și nu îți faci griji, nu? Ei bine, ghici ce, mie îmi pasă și de altcineva în afară de propria-mi persoană. Știu că sunt bun și că astfel risc să fiu rănit în mare parte din viața mea, însă dacă vrei o schimbare, aceasta trebuie să înceapă cu tine. Schimbarea pe care vreau eu să o fac în lume este abolirea răutății și prosperitatea bunătății. Egalitate, Louis! Îi spun și îl privesc în ochi, mici lacrimi formându-se în ochii mei.