Furia Oarba (Editez)

Capitolul 7.

  -Huh,doamne,am scapat si de asta! Spun usurata ca l-am scos pe dracu din mine.

 -Sa trecem peste asta! Imi spune si imi saruta obrazul,provocandu-mi fluturasi in stomac. Ei bine,da,ne mutam.Ne mutam pentru o noua viata.Totusi...cine stie ce ne poate rezerva viitorul?

      Terminam de impachetat si ne mutam spre un alt oras,indepartat,unde mi-au mai ramas singurele rude:matusa  Marya si unchiul Colton. Poate dupa gradele de rudenie par batrani,dar sunt cu 5 si 6 ani mai mari ca mine.Cand ies din casa,Colton il fixeaza cu privirea pe David.Oh,alt protector...

   -Hei,unchiule Colton,mi-a fost dor de tine! Adevarul e ca nu-l mai vazusem de un an.Eram ca si printesica lui,imi dadea mereu bani si-mi facea toate poftele.Se uita la mine din cap pana in picioare. Port blugi stramti si o bluza cu maneci lungi,neagra,larga cu un model cu rockeri.Am cicatrici de ascuns,nu cred ca e bine pentru cineva slab de inger sa le vada.

     -Rose,oh,Rose,ce-ai crescut! Ma ia in brate,sarutandu-ma pe frunte cu dragoste.Daca nu ar fi crezut nimeni ca suntem unchi si nepoata,ar fi crezut ca suntem doi iubiti.Arata chiar foarte bine.Plin de muschi,ochi caprui,brunet,o fire blanda.Terminam de imbratisat si il prezint pe David.

    -El e David,spun eu emotionata.

    -Colton,imi pare bine! Se strang prieteneste de mana,iar eu cu Marya plecam in casa unde stiu ca iar urmeaza chinul.

  -Stii cat ma bucur sa te vad,Rose.. si stiu ca esti o fata extraordinar de puternica,ai fost si esti. Incearca sa deschida subiectul,dar nu o mai tin in suspans si incep sa-i povestesc tot fara vreun sentiment in glas.Vorbeam ca un robot,grabita sa termin. In tot acest timp a stat nemiscata,cu ochii inlacrimati.

 -Huh,si asta a fost! Respir usurata,presiunea din piept diminuandu-se.Izbucneste in plans,strangandu-ma in brate. O strang la randul meu,recunoscatoare.Chiar aveam nevoie.. o umbra feminina stand alaturi.

        Sentimentul acela cand dupa toata suferinta,groaza prin care ai trecut,treci mai departe,faci fata,caci alta solutie nu ai decat sa lupti.Te nasti,te pregatesti de lupta si esti izbit pe neasteptate cu putere.Trebuie sa te ridici,sa lupti in continuare,sa nu dai importanta lacrimilor scurse.Lacrimile,izvoare de apa,izvoare de slabiciune,suferinta.Intr-un cuvant,scurgeri.Scurgeri dintr-un corp izbit de cutitele vietii.Bandajele nu-s decat anii trecuti.Cicatricele raman pe viata.Cicatricile,doar niste simple dovezi a tot ceea ce s-a intamplat.Intamplarea, nu alta decat sarea si piperul vietii.Prea multe condimente strica.

 -Cred ca e timpul sa mergem la baieti sa vedem ce fac,imi spuse dupa ce isi sterse lacrimile si isi aranja hainele.Nu spun nimic si plecam sa-i cautam.Nu dam de ei nicaieri,iar Marya il suna pe Colton pentru a vedea unde este.

-Cum nu sunt? Unde au disparut? Striga intrigata Marya,gesticuland din mana. Inchide telefonul si imi da vestea care oricat de ciudat ar parea,imi trezeste o speranta.O licarire. Stiu prin ce am trecut si am capatat cateva urme,dar nimic nu ma poate opri acum ca stiu cum e jocul.JOCUL.Prea experimentata pentru a fi uimita de regulile ei.Doar el poate decide,eu doar ma bag in joc asteptandu-mi partea.

-Au disparut! Imi striga exasperat Colton strangandu-ma in brate cu parere de rau. Nu sunt trista,nu schimba cu nimic faptul ca..

-Rose,sper ca nu...Stie ce vreau sa fac,stie pentru ca nu am aratat pic de sentiment.Dar.. o sa castig jocul care nu cred ca va fi decat un compromis.Prea calita pentru a mai fi prostita,va fi totul dupa regulile mele.Unii m-ar crede nebuna si m-ar inchide pe viata intr-un azil.Dar acei '' unii''  nu stiu prin ce am trecut eu! Un pact,da,va fi un pact. Atat timp cat raman in viata pentru a ma bucura de castig si stiu ca David ma va iubi asa cum sunt,nu conteaza altceva! Oricum am fost distrusa pe viata cand s-a intamplat,ce mai conteaza putin piper si sare?

-Nu!!Rose!! Ma zguduie de umeri,incercand sa-mi scoata gandul.

-David,ar trebui sa ma intelegi ca am dreptul dupa TOT ce s-a intamplat,la o sansa! O sansa la fericire! Stii bine ca viata mi-e distrusa si o data tot se va intampla,ce conteaza daca se va intampla mai devreme? Tot acolo ajung! Macar sa traiesc cu gandul ca am incercat si poate o sa si reusesc daca ma ajuti si nu te gandesti numai la tine!

           Ramane mut.Dupa cateva clipe...

-Deci faci pactul..

-Da!