Furia Oarba (Editez)

Capitolul 9.E de abea inceputul.

             Ma trezesc pentru o clipa si-i vad pe toti inlacrimati,in jurul meu.Am facut un cerc,din sare si niste incantatii luate dintr-o carte adusa de Marya,care spune ea,spiritele ma vor ajuta daca ma voi darui lor cu sufletul.Da,daca am o sansa in plus sa nu mor,de ce nu?

      -Trebuie sa incepi ritualul,Rose..imi spune si observ ca d-abea isi stapaneste vocea tremuranda,biata,cate griji trebuie sa aiba.

           -Huh,da!Imi frec mainile si ma intind pe jos,in forma de cruce.Incep sa rostesc ceva ce am invatat inainte,este ora 00:00.Trebuie sa o fac apasat,hotarat.Simt cum firele de par plutesc in aer,simt cum sunt trasa in sus.Ma trezesc la doi metrii in aer,iar o lumina de nicaieri imi apare in jur,apoi intra in mine.Vad o lumina si doua lumi..le vad,wow! Eu,care credeam ca exista rai si iad,observ o lume a sufletelor pierdute si alta.. a,ei bine,a unuia cu care trebuie sa dau ochii.Nu stiu ce sunt,de unde au aparut,din ce motiv si ce-au facut.Dar sunt diavoli,iar cel mai mare se va juca cu mine.Simt cum incep sa racesc si deschid ochii,sunt..cum?Intr-o padure?!Si ce padure...

            Ma uit in jur si vad ca totul este lipsit de viata,in care istoria a ramas doar un abis al deznadejdii si lucrurilor pe care un om incearca sa le inlocuiasca cu fericire.Toata durerea este adunata in aceasta padure,toata suferinta,multe suflete ratacite in acest loc,cu sufletele vii,dar lovite cu fiecare secunda traita in aceasta padure.Este insasi locul mortii,sufletul,miezul.Dar oare,nu mai exista si alta lume?Daca da,cu siguranta nu am vazut-o eu.Imi rotesc  ochii incercand sa par calma,dar totul este atat de.. mort.Vad umbre de oameni...

                       NU!NU,NU,NU,NU! Sar si aterizez in fata ei,as da orice numai sa...

           O atingere blanda,catifelata pe obrazu-i moale,lipsit de alinare atat timp in lumea mortii,in miezul abisului nesfarsit si etern.Incerc sa-mi lipesc corpul de ea..Un ''Rose'' stins si visator se aude din gura unui inger,care acum se transforma intr-o ceata,cu privirea atintita in ochii mei.Privire inlacrimata,dornica de viata,dornica de atingere,dornica de lacrimi si sentimente puternici,altele decat durere si suferinta.

   Marya:

   -Oh,doamne! Raman cu gura cascata si observ ca nici ale celoralalti nu sunt prea inchise.Rose este adormita,din ochi si gura i-a iesit o lumina puternica,apoi i-a inchis.Zici ca-i moarta..

   -Zici ca-i moarta.. intervine Colton,ingrijorat,rozandu-si unghiile de stress.Ma priveste si se citeste usor disperarea din ochii lui.

  -Hei,lumina aceea este dovada ca vrajitoarele din lumea cealalta si-au dat acordul pentru a o ajuta,sa speram ca-i bine!Incerc eu sa-i imbunez,zici ca-s niste stafii,sunt palizi.

   -Unde-i acum?Reuseste sa spuna David intr-un final,fiind intre doi poli,sa o dea in plans sau sa se izoleze,departe de manifestarea sentimentelor si a groaze-i ce-i trece  pe sirea spinarii.Nici nu vreau sa-mi imaginez cata suferinta poate sa aiba acest baiat pentru Rose,care si ea,ohh.. isi vrea doar parintii inapoi!

             Din prima clipa in care a aflat ca nu mai erau in mormintele lor,a stiut ca exista acea sansa.Mi-a spus ca diavolul le-a luat intentionat trupurile lor,ca semn ca jocul nu s-a terminat.Sper doar sa-si foloseasca mintea in asa fel incat sa invinga.Ma uit la Colton si vad ca si el se uita a mine.Ii sar in brate si-l strang,incurajandu-l.Mereu a fost legatura aceea frateasca intre ei,chiar daca sunt unchi si nepoata..El arata mult mai tanar,ea cu mintea mai matura.

   -Probabil in cealalta lume..ma indrept spre el cu intentia de a-l imbratisa.Imi sare de dinainte in brate si ma strange.Ii simt suferinta.Ma priveste si ochii sai albastrii sunt inlacrimati,iar lacrimile dau sa iasa,sa ude obrazul palid.Si asa se intampla.Ii sterg cu o miscare blanda lacrima ce se prelinge incet,abtinandu-ma sa nu plang si eu.

    -Oh,Rose.. in ce te-ai bagat..

 

 Revenind la Rose.

          Ma simt ca o descreierata si incep sa alerg de furie prin padurea mortilor,sufletelor amarate,caci asa le vad.Nu ma doare nimic,nu obosesc.Doar alerg.Incotro?Dracu stie.

                   Am momentele mele cand imi vine nebunia la cap,cand simt ca nimic nu ma poate afecta si pofta de adrenalina isi face efectul,simt si vreau in acest moment.. adrenalina.. si cum ma ia pe mine cateodata gura pe dinainte..

          -Mama,tata,Emmaa!! Strig din toti plamanii si ecoul se raspandeste parca in abis,rasuna peste tot.Mi see zbarleste pielea,firele de par mi se ridica. Ma uit in jur si vad totul amutit,de uita toti.. la mine.S-au oprit. 

             Toate fantomele de pana atunci isi reiau culoarea incetul cu incetul,dar cu expresia fetei la fel de indurerata.

            -De ce-ai venit,copila? Imi spune o femeie batrana,intr-o rochie alba,cu parul alb si lung,pana-n pamant.Ochii aceia negrii avea o urma de simpatie,pe langa durerea aceea.

                        Se uita la mine in timp ce se apropia.Ma privea cu mila si-mi intinse mana sa ne asezam.Le spuse celorlalti ceva intr-o alta limba si fiecare-si relua activitatea de pana atunci,nimic altceva decat a se plimba,suspina si plange.

                 -Am venit pentru parintii mei,spun eu cu un glas optimist,cu toate ca nu prea suna asa.Cand m-a auzit a suras incet.O vad acum cu ochii inlacrimati,strangandu-ma de mana.

                 -Asta este o lume a mortilor,draga mea..Este centrul,locul in care toate sufletele pierdute isi traiesc veacul.Cu totii ne dorim sa ajungem in Lumea Alba,dar durerea mortii ne tine aici,printre cei cu sufletul putrezit.

                   -Cine sunt cei cu sufletul putrezit?

                  -Shh,mai incet! Imi fac semn sa tac din gura si ma trage intr-un colt unde nu era nimeni.

               -Diavolii,fata mea.Ei sunt sefii aici,cei care se hranesc din durerea noastra si ne reamintesc mereu de cei care ne plang in Lumea Vietii,de cum era Viata,de placerea si trairile ei.O lacrima ii curge pe obraz si suspina.Ma simt incofortabil,atata liniste..cam ca o liniste statoare,ca... moartea.O strang in brate si simt cum ma pisca ochii.

              -Cand ai murit,fata mea? Ma intreaba batrana dandu-si drumul din stransoarea imbratisarii si privandu-ma cu simpatie.

              -Dar n-am murit,sunt vie! 

            O privesc cum ma priveste si ea,cu groaza si uimire  si...simt cum ma priveste amuzata,asa ca imi trag aer in piept si continui.Trebuie sa o fac sa creada..

             -Sunt vie,da,am venit aici pentru parintii mei,pentru a-i aduce in lumea celor vii.Am venit aici printr-o vraja si sunt gata sa fac Pact cu Diavolul!

             -Pof.f.ftim??!! Striga uimita la mine si ochii ii casca de uimire. Toti,TOTI se uita uimiti la mine si incremesc.

          Imi fac curaj si continui..

            -Da,m-ati auzit bine! Fac Pact cu Diavolul si am de gand sa-mi iau parintii,cu pretul vietii mele! Asa ca nu te mai ascunde,vino sa vorbim! Strig uitandu-ma in jur si parca vad cum cerul se crapa..

               -Repede,fugiti! Aud un strigat si toti o iau la goana.Batrana ma trage cu ea,dar ma opun..

 Pleaca toti,lasandu-ma singura cu mii de tunete si fulgere in jur..plus foc.

               Simt o mana pe umarul meu si intalnesc doi ochi albastrii cu foc imprejurul pupilei.In fata mea sta un tanar perfect din punct de vedere fizic si cu o voce senzuala.E ca un inger..Fata e perfecta si zambeste..in ochii sai parca vad infinitul.Se apleaca spre mine si-i simt tineretea.Pot simti tineretea? Ciudat..corpul imi tremura necontrolat si simt frica.. Cine este el?

             -M-ai strigat,Rose?