Don't you dare to love me!

Chapter 1

Numele meu este Cassidy. Locuiesc cu matusa de cand a murit tatal meu. Mama mea, nu exista pentru mine.Cand aveam 6 ani ne-a abandonat pe mine si pe tata, lasandu-ne o groaza de datorii. Ca sa le plateasca, tata a lucrat ca si miner, dar s-a imbolnavit de pneumonie si a murit. Asta s-a intamplat acum 4 ani, cand aveam 13 ani. Pot sa spun ca tata a fost tot ce am iubit eu mai mult, iar moartea lui m-a schimbat radical.

Nu am o viata tocmai usoara. Incerc sa supravietuiesc zi de zi. Am o boala pe care habar nu am cum sa o controlez. Dar incerc sa merg inainte, incerc sa rad cat de mult pot, incerc sa nu arat ce simt si e mai bine asa. Nimeni nu stie de boala mea si nu o sa las pe nimeni sa afle. 

In rest nu duc lipsuri. Matusa mea lucreaza ca si notar deci o ducem chiar bine. Ea este ca o mama pentru mine si eu stiu ca sunt ca o fiica pentru ea.

Azi e prima zi de liceu. Un liceu nou, deoarece ne-am mutat din vechea casa... si din vechiul oras pentru ca matusa a decis ca acolo sunt prea multe amintiri triste. Mi-am propus ca la acest liceu sa incerc sa ma integrez , dar nu am de gand sa ma las calcata in picioare sau sa ma schimb, doar ca sa ma placa lumea. 

Vocea matusii ma trezeste la realitate, amintindu-mi ca ceasul este 7:20. Imi fac repede rutina de dimineata, ma imbrac cu o rochita si un hanorac, iar apoi cobor la micul dejun. 

-Neata! spun eu dandu-i matusii un pupic. 

-Neata scumpo. Hai mananca repede ceva si fugi ca intarzii. Vrei sa te duc eu?

-Nu , e ok. E destul de aproape si cred ca am invatat drumul, daca nu, ii spun lui Jack sa vina cu mine.

Jack este prietenul meu cel mai bun de cand ma stiu. Il iubesc ca pe un frate si ma bucur ca odata ce m-am mutat eu, s-a mutat si el. E super tare pentru ca vom merge la acelasi liceu, chiar daca el e in a 12-a si eu in a 11-a.

-Bine, draga mea! spune matusa in timp ce imi pune vafele in farfurie. 

Matusa se straduieste mereu sa am toate vitaminele si proteinele necesare la micul dejun, deci ma pune sa mananc o tona de mancare. Ce nu stie ea e ca de multe ori o vomit, sau pur si simplu nu o mananc. 

Dupa ce am inghitit vafele fara pofta si am mancat un mar, mi-am incaltat tenesii si mi-am bagat castile in urechi.

In timp ce mergeam relaxata pe skateboard, o motocicleta trece pe langa mine. Wow. Asemenea frumusete de motocicleta nu am mai vazut de mult. Tata obisnuia sa conduca una exact la fel, dar a trebuit sa o vanda odata ce au aparut datoriile. Baiatul de pe motocicleta isi intoarce capul facandu-mi cu ochiul.

-Hey papusa!Vrei o tura? intreaba acesta zambind, lasand la iveala 2 gropite splendide. 

-Mmm, nu mersi. spun eu incruntandu-ma.

-Treaba ta. Ti-ai ratat ocazia! spune tipul accelerand.

Ce? Cine se crede baiatul asta? Uh, stiu exact genul ala de persoana care are toate fetele la picioare doar pentru ca arata interzis de bine. Ma dezgusta total genul asta de oa-

O imbratisare lunga si puternica ma face sa tresar.

-Jaaaack! spun eu intorcandu-ma cu fata la el si sarindu-i in brate.

-Chiar eu!Vad ca nu m-ai asteptat. spune el incercand sa para suparat.

-Uh, scuze ii raspuns eu razand.

Din vorba in vorba, ajungem la liceu si de acolo ne despartim.Dupa ce fac rost de orar si de numarul dulapului, incerc sa trec pe hol neobservata, dar degeaba. Parca toata lumea s-a oprit din palavrageala doar ca sa se uite la mine.

Dintr-o data, o serie de injuraturi si bufnituri se aud din capatul holului. Se pare ca dulapul meu e fix acolo. Sigur se bate cineva si eu chiar nu vreau sa asist la asta, dar s-a sunat si eu am nevoie de carti. Incerc sa ajung inaintea tuturor si o voce cunoscuta ma face sa imi ridic privirea. 

E Jack. Si tipul de pe motocicleta. Ce? Ce legatura au ei 2?! Jack nu arata prea bine, tipul ala l-a imobilizat stand peste el , cu mainile in jurul gatului lui. Nu am de gand sa stau ca o mumie si sa ma holbez la ei.

-Inceteaza!Lasa-l in pace! strig eu punandu-mi mana pe bratul puternic al baiatului si tragand cat de tare pot.

-Nu te baga! imi raspunde acesta pe acelasi ton, dar fara sa imi arunce nicio privire.

Nu imi spune nimeni ce sa fac.

-Nu!Il lasi in pace, acum! spun eu dandu-i un pumn, cat de tare am putut. 

E amuzant cum in momentul urmator, privirea lui s-a fixat pe mine. Se ridica de pe Jack, care abia mai respira, iar apoi se indreapta spre mine, cu o figura nervoasa si impunatoare.

*   *   *   *   *   *

Deci, prima mea poveste ^^. Adica, a doua, dar pe prima am sters-o. Sper, sper sa fie buna asta.Chiar sper sa va placa :) . Va rog sa imi spuneti daca ar trebui sa continui, sau sa ma las de meserie :)) Sfaturi, critici, ceva?