PROFESORUL DE CANTO//IN CURS DE EDITARE//VOL. I

Capitolul 52

Perspectiva lui Justin:
   Mă trezesc din cauza mirosului din camera in care mă aflu. Deschid ochii ușor și clipesc de câteva ori pentru a mă acomoda cu lumina din cameră. Daia mirosea in halul ăsta, sunt într-un spital!!! Îmi întorc privirea în dreapta mea și o văd pe mica mea prințesa cat de drăgălaș doarme. Cumva salivează? Oare ce-o visa?
    Încerc să mă întorc pe partea dreapta pentru a o privi mai atent dar scot un mic sunet de durere din cauza piciorului..
Am uitat de el. Când mă uit spre Kate văd că deja s-a trezit, cred că eu am făcut-o să se trezească.
  -Te ai trezit! Spune ea cu un mic zâmbet pe fata.
  -Da iubito sunt treaz și bine!
Când am spus asta ea a mai schițat un mic zâmbet ceea ce o face cea mai adorabila ființă pe care am văzut-o pe lângă frații mei mai mici dar ei nu se pun.
  Când mă uit spre cei doi prieteni ai mei, Niall și Deea, văd că ei erau unul langa altul în același pat lipiți și se uitau la noi. Ciudată chestia. Kate se ridică ușor și se îndreaptă spre mine. A dat să cadă dar s-a ținut de dulăpiorul dintre paturile noastre și a venit langa mine și m-a sărutat scurt, dar blând.
  -Mi-a fost dor de tine iubitule! Spune ea cu un glas stins cazandu-i o mică lacrima pe obraz.
  -Nu plânge, te rog, sunt langa tine. Mereu voi fii, promit. Orice s-ar întâmpla voi fii. Nu mă interesează de poliție, părinți și de tot, voi fii langa tine.
  Când termin de spus îmi duc mâna pe fata ei fina și îi șterg lacrimile de pe obrajii ei atât de drăgălași. E atât de mica și de firavă, nu știu cum o văd ceilalți dar mie mi se pare o persoana perfecta, adorabila, fina, sensibila și aș mai continua dar pur și simplu nu îmi găsesc cuvintele. E o persoana perfecta.
   Perspectiva lui Kate:
  E atât de bine langa el. Mă simt bine și protejată. Mă simt intr-un sfârșit a cuiva. Simt că sunt iubită și protejată. De-abia aștept să ne facem bine sa ajungem acasă să mâncăm mâncare bună facută de noi nu mâncarea asta de la spital, nici nu are gust. Îți vine să vomiți din cauza ei.

    **După 2 săptămâni**
Mă plictisesc de mor aici. Rănile mele și ale Andreei s-au vindecat cat de cat dar în unele locuri vor rămâne cicatrici. Cum ar fii pe spatele meu e ditamai zgârietura, defapt a fost, dar acum că rămâne o cicatrice, iar Andreea are una fix pe mâna stângă și cam lunga. Justin face exerciții de mers pentru că piciorul lui mai are nevoie de antrenament și sa isi țină echilibrul cu el.
   Niall e mai bine decât toti. El se plimba peste tot, defapt peste tot fiind până la aparatul cu mâncare și înapoi în salon. Deci mai pe scurt Intr-o săptămână sau câteva zile o să plecam o dată de aici că nu mai suport, nu mai vreau urăsc spitalul.
   Perspectiva lui Niall:
Ce bine mă simt. Cred că ar merge sa fac câteva ture până la aparatul ăla frumos de mâncare. De-abia aștept să mănânc. M-am saturat de mâncarea asta fara gust. Am nevoie de mancareee. Înnebunesc daca nu mănânc ceva cu gust. Mă îndrept spre automat și mă caut in buzunare după câțiva bani, pe naiba ca-s sarac. Mă duc în salon după niște bani.
    -Iubitooo, vreau bani, acum, mi-e foame. Mă uit spre ea și îmi arată bluza ei de trening. Mă îndrept cu cea mai mare viteză spre ea și văd că are câțiva bani acolo așa că iau jumate din ei. Dar nu se supăra dacă îi iau pe toți nu? Așa că ii bag repede in buzunar.
    Ajung in fata automatului și bag acolo 5 dolari și ma uit sa vad ce pot lua de banii ăia. Doua pungi de chipsuri. Perfect. Apas pe buton pentru a cădea pungile dar se blochează. Nu creddd. Îmi vreau mâncarea. După câteva secunde pentru a mă asigura ca nimeni nu se uita la mine încep să lovesc automatul cu piciorul, dar în schimb incepe sa bipaie. Aoleu. Ce am făcut? Niall fugi îmi zic in gând. Ajung în salon și mă pun în pat bosumflat că nu am primit mâncarea pe care mi o doream.
 

    Nou capitol...cam târziu știu...nu am idei deloc. Și nu am ce sa fac...asta e... Sper că va plăcut. Mai așteptăm întrebările voastre pentru Q&A❤❤