sunetul pașilor este singurul lucru pe care-l aud, nu am habar unde mă aflu, tot ce țin minte este că am luat mai mult de o pastilă pentru că nu puteam să adorm, iar acum tot ce văd sunt niște copaci mari și albi.
unde dracu mă aflu?
încep să merg spre o lumină portocalie care pe măsură ce mă apropii de ea acesta se transformă într-un răsărit.
mereu mi-a plăcut să privesc răsăritul, doar felul în care Yoongi era scăldat în razele soarelui de dimineață îmi face pielea de găină.
el reprezintă pentru mine un fel de răsărit, datorită lui încă zâmbesc, nu vreau să știu cum va fii viața mea dacă el nu se va trezi din aces nenorocită de comă, cu siguranță nu aș rezizsta. nu vreau să par un clișeic care își repetă de zeci de mii de ori că nu poate trăi de persoana iubită, dar eu nu aș mai fi același,
-De ce ai făcut asta? o voce răgușită se aude de undeva de departe, iar când mă întorc să vad cine este nu văd pe nimeni-altul decât..
//necorectat//
CITEȘTI
Sunrise ||yoonseok||
Short Story// în fiecare dimineață mă trezeam din cauza razelor de soare care îmi aduceau aminte de tine // Începută:02.03.2017 Terminată:10.03.2018
