Se apleaca spre mine imi pune mana pe umar si imi sopteste incet "Te vreau" un fior usor rece se prelinge pe sirea coloanei mele il simteam asa de aproape. Uşor mana lui coboara pe picior, încerc sa il indepartez de mine, dar nu ma lasa.
Ma prinde de mana si mi-o duce la spate, ma apleaca peste birou.
Eu strang din ochi si din buze incerc sa ma eliberez din stransoarea lui, dar nu pot, ma tinea atat de strâns încât orice mișcare a mea era una în zadar. Il aud slitul de la pantaloni si cu lacrimile prelise pe obraz strig "NU! "
Tresar.
Ma ridic in șezut.
Deschid ochii.
Observ ca sunt transpirată.
E ora 3 noaptea a.m.
Inca am cosmaruri cu individul ăla.
Ma duc la dulap sa imi caut haine curate si cateva prosoape,
intru in baie sa-mi fac un duş, dau drumul la apa rece în speranța că o data cu picăturile de apa ce curg pe trupul meu și mintea se va limpezi de gândurile și amintirile ce ma răscolesc de ani și ani de zile. Regretul sta în sufletul și inima mea, nu pot sa nu ma învinovățesc pentru faptul ca nu am ripostat, ca nu am făcut mai mult pentru mine în momentul ala, ca nu m-am oprit deși aveam senzația ca se va întâmpla ceva rău, dar ce? Ce mai putea face copila de mine în momentul ala?
Am rămas cu sentimentul de vina și cu un trup și un suflet gol care pana azi nu a cunosc alta atingere de atunci.
Termin dusul, intru in locul în care noapte de noapte retrăiesc aceiasi scena ca un carusel de vise ce nu vrea sa-mi dea pace, ma întind pe pat în speranța de a continua somnul de mult întrerupt fără a mai avea incidente neplăcute incerc sa inchid ochii, dar îi deschid brusc.
De fiecare dată cand îmi închid ochii îi simt mâinile pe corpul meu, cum se joaca si se plimbă, facandu-mi în ciuda și amitindu-mi cât de neajutorata am fost în acel moment.
Ma jur îl urăsc, dar mai mult urăsc faptul ca am apăsat clanţa ușii biroului lui si am intrat acolo...
