Neața,
Pentru început, vreau să vă mulțumesc tuturor celor care mi-au citit prima postare și mi-au trimis mesaje pur și simplu minunate. Nu am crezut niciodată că dacă voi începe să-mi aștern sentimentele pe o "foaie" voi avea atât de câștigat. Mă faceți să mă simt foarte bine, știind că îmi citiți blogul și mă ajutați să trec peste probleme. Mi-ați dat puterea să continui ceea ce fac. You guys are awesome, Ily all!
Am avut surprinderea să văd că majoritatea adolescenților au aceleași probleme, ca mine. Este urât să știu că există atâtea suflete tinere, așa de triste..
Mulți mi-au spus de asemenea că nu este bine să ma tai. Da, știu. Prima dată când m-am tăiat a fost din cauza unor certuri cu persoanele dragi mie. Să vă spun câteva lucruri despre ele.
Mama mea, este cea mai bestială mamă pe care orice copil și-ar dori să o aibă. Este genul de femeie adolescentină, care deși are 40 de ani abia împliniți, (la mulți ani, mama!) nu arată că-i are, fizic, cât și moral vorbind. Glumesc cu ea, ascult muzică cu ea, (offtopic: ascultă rock), mă bat cu ea, mă înjur cu ea (în glumă, ofc), ne distrăm împreună. Prietenii mei o iubesc, eu o iubesc. Este genială. Hmm.. ai mei s-au despărțit când eu aveam 6 ani, deoarece tatăl meu era un nesimțit. Eu pe la vârsta aia fragedă nu știam ce se întâmplă și de ce, dar ulterior am înțeles totul. Era genul de bărbat care te bătea dacă nu ajungeai la 14:00 fix, ci ajungeai la 14:10. Care cerea ca femeia să spele, să gătească, să nu arate bine pentru ceilalți, ci doar pentru el, să aibă grijă de copil, să facã cumpăraturile și să plătească cu banii ei, etc. Era torturată psihic. În prezent nu prea mai țin legătura cu el. Abia dacă mă mai sună sau îmi mai dă niște bani. Nevermind.
Am și două prietene, cele mai bune prietene (cam clișeic). Îmi sunt ca două surori. Stăm mai mult împreună decât cu surorile noastre naturale, de sânge. (Btw, am o soră vitregă din cealaltă relație al tatălui meu, care locuiește în Italia, are 28 de ani și nu ne vedem prea des). Știți.. o prietenie în trei e cam complicată și greu de întreținut, pentru că se ivesc multe certuri. (Deobicei două se ceartă cu una și tot așa). Chiar și așa, ne împăcăm și ne înțelegem din nou. În afară de cele două, N și D, am și prietenii obișnuiți, de clasă, din școală, din afara școlii, din afara orașului meu și din afara României.
Cam atât cu personele dragi. Oh, era să uit. Am și două patrupede - doi câini, o femelă și un mascul. Amândoi sunt pechinezi. Ea are doi ani, iar el vreo 6 luni. Se înțeleg mai mult ca mama-pui, deși nu sunt din aceeași familie.
Și... să revenim la tăiat. A doua oară am făcut-o din cauza unui băiat, prin ianuarie-februarie cred. Începusem să vorbesc cu el pe Facebook. Ne înțelegeam perfect, era genul ăla de băiat descris de mine în prima postare. Asculta rock, avea părul lung, se tăia la rândul lui, era sensibil, părea că vom avea o relație perfectă. Urma să ne întâlnim face to face, ceea ce am și făcut. A mers destul de bine, ne-am dus într-o cafenea, am băut un cappuccino, am râs, totul decurgea bine. Doamne, am fost atât de paranoică și de proastă că am putut să ma gândesc numai la o relație cu el... Când am ajuns acasă, am intrat pe Facebook cu același chef de vorbă pe care îl aveam și înainte. Abia așteptam să intre, să vorbim ore în șir. Ei, și cum am intrat, îmi picase cerul. Mă blocase. Am început să plâng, să vorbesc cu prietenii mei, ai lui. Părea să fie sfârșitul meu. (Ce era cu mine?). Atunci tot ce am făcut era să plâng, să urlu, să ascult rock la maxim și.. să ma mutilez. Țin minte că ma durea capul și mă ustura brațul. De atunci nimic nu a mai fost la fel. Pierise orice încredere în mine. Credeam că sunt cea mai urâtă persoană din lume, dar nu mă gãndeam că pur și simplu nu eram pe placul lui și că vor mai urma relații. Ei.. cu timpul trecusem peste, ba chiar uitasem de el.. până în prezent. Acum 2-3 săptămâni mi-a dat unblock și și-a cerut scuze. După asta au mai urmat certuri, blocări, chestii, dar oricum nu mai simțeam nimic pentru el. S-a combinat pentru 3-4 zile cu dușmanca mea de moarte, cu care pot să jur că nu are nimic in comun. După 4 zile s-a despărțit de ea cu pretextul că nu o mai place. Cine știe ce s-a întâmplat între ei și care e adevărata lor poveste?..
Ca sa închei acest subiect, nu m-am mai tăiat de când mama a aflat. Cum? Well.. într-o zi, mi-a văzut mâinile (nu știu cum) și m-a întrebat ce-i cu ele. Pe moment m-am dus în baie și m-am dat cu fond de ten, dar era clar că nu o mai pot ascunde. Am vorbit cu ea despre asta. A fost un moment emoționant în care și eu, și ea am plâns și am spus ce ne doare. Atunci i-am promis că nu o voi mai face niciodată, deși greutăți tot vin și asta pare a fi singura soluție (dacă nu tăiatul, sinucisul), dar (cu greu) trec peste ele fără vreun semn pe corp.
Cam atât pe ziua de azi. Sper că nu v-am plictisit cu problemele mele personale.
P.S: mă gândesc să-mi fac un cont de Facebook și unul de Ask.fm, unde să pot comunica cu voi. Când le voi face, le voi pune în următoarea postare și în descriere.
O zi bună & stay strong! I love you all!
Depressed-soul
