1.Cine e EL?

29 1 0
                                    

  Un zgomot oribil ma trezit din somn, a da, era alarma mea care mă anunta ca e o noua zi pentru scoala,era deja marti . Am coborat scarile pana în bucătărie unde mă astepta mama cu masa pusa, nu imi era foame ,dar nu aveam ce sa fac trebuia sa zambesc si sa spun multumesc .

     "Buna dimineata, somnorila!"zice mama"ti-e foame?", si pana sa raspund imi intinde o farfurie cu omleta , simt cum mi se intoarce stomacul pe dos , dar ce mai conta , oricum trebuia sa mananc si gata.

       "Multumesc mami" am spus zambind . Am inghitit in graba fara sa imi pese ca eu defapt uram omleta, era gretoasa.

            "Ce faci azi?",ma intreaba mama , trezindu-ma din transa.

            "Mai nimic, cred ca o sa ma duc cu Elis la cumparaturi"

             "Bine", spune ea agitata "sper sa te grabesti , sa ajungi mai repede acasa , trebuie sa vorbim" ,era  agitata, nu cred ca am mai vazut-o asa agitata . Ma lasat fara vorbe. Ce dorea?

             "De ce? Ce s-a intamplat?" am intrebat-o eu mirata cu gura plina

              "Nu conteaza ." mi-a raspuns ea sec.

             Nu conteaza?, m-am gandit eu, atunci de ce mi-a mai spus , femeia asta era atat de ciudata cateodata.

              - LA   SCOALA-

             Ne indreptam repede spre cantina , doar mai vroiam sa prindem ceva , dupa ce cea mai buna prietena a mea a stat o vesnicie de vorba cu noul ei iubit. fata asta are o chestie aparte , in ultimele patru luni a avut sase iubiti, iar eu in viata mea nu am avut unul , bine sunt si mai distanta cu baietii pe care nu ii cunosc foarte bine , dar totusi .

                In sfarsit am ajuns la masa , unde stateau prietenii nostri.

                "Iar ati intarziat ,aceeasi problema sa inteleg." a fost mai degraba o afirmatie decat o intrebare, vocea superba a unei blonde cu ochi albastri , era mica de inaltime , dar imi era una dintre prietene , ea e Helena , iar intrebarea ei imi fusase adresata mie.

                     "Da , ca deobicei", am spus eu plictisita .

                    "Hei!" zise Elis ( o doamne acum a auzi , dar cand tipam la ea sa ne grabim , sa ajungem la masa ,nu ma auzit . Elis imi este cea mai buna prietena inca din clasa a doua , dar mereu a putut sa ma enerveze cu ceva marunt.)

                           "Snow , uita-te in spate , cred ca tipul cel nou se uita la tine"  ,spuse John.John era un baiat de treaba ,brunet, cu ochii caprui , plus ca era inalt si bine facut.

                            Eu si Elis ne uitam foarte ciudat, intorcandu-ne capul stanga-dreapta  ca sa il vedem pe baiatul misterios , dar am observat altceva, o doamne John o tinea pe Helena de mana.

                           "Sunteti impreuna?" rasuna vocea Elisei , cam tare cei drept . Iar pielea Helenei din alb devenise rosie

                          "Da." raspunse ea timid

                          "O, ce dragut" Elis se aseaza pe scaun, tragandu-ma si pe mine dupa ea. "Si cum sa intamplat?" continua interogatoriul.

                        "Pur si simplu", tipa John la ea ,"sper ca nu mai ai si alte intrebari" , se vedea ca era nervos , mai avea putin sa  sara la gatul Elisei, pe mine una nu ma deranja , la cati nervi mi-a facut azi o merita.

                        "Copii,vreti sa auziti ceva interesant", el e Cris , cel mai bun prieten al meu , bineinteles dupa Elis, cum as putea eu sa o tradez pe Elis, dar daca am fi pe o insula cu siguranta m-ar vinde pe nuci de cocos la  canibali.

                                    "Ce este?"am intrebat eu.

                                      "Pai ..." a inceput sa spuna pana sa se uite la John si Helena , "avem un cuplu ?" a terminat el propozitia.

                              Helena dorea sa spuna ceva , dar John a inceput primul: 

                              "Nu intreba iti explic eu mai incolo", de data aceasta a zis frumos, nu nervos cum ii spusese Elisei, dar il inteleg , Elis e Elis .

                                 "Dar ce doreai sa ne spui" se auzi vocea melodioasa a Helenei

                                 "A,da, am aflat ca domnul misterios , e cam rau."

                                 "Cum adica? "am intrebat eu

                                  "A fost transferat dupa ce aproape a omorat un baiat la fosta lui scoala." Toti ne uitam la el cu ochii mari.

                                  "Cum, imposibil. Poate ca pare dur , dar nu cred ca a batut pe cineva in halul ala"vocea mea tremura .

                                        "Da, cica la batut pana cand a intrat in coma."a continuat Cris sa spuna

                                   "Nu ma asteptam,e... nu stiu"

                                     " Ë ciudat "imi terminat Helena fraza.

Secrete din TrecutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum