Protejata de Diavol 2

Bun venit

-Nu vezi casa?Asta inseamna ca o vad doar eu?
- Da,tu si politistii doar ca ei o vad arsa,ei vad exact ceea ce am vazut eu cand te-am salvat,erai aici,inconjurata de flacari in pragul usii,nu sunt nebun,nu sunt!spuse Bob incercand sa-si pastreze calmul.
-Stai putin,eram aici la usa?La parter?Nu m-ai gasit la etajul 4?
-Nu,erai aici chiar la iesirea din casa la parter,nu sunt nebun stiu ce am vazut!spuse Bob
Ultima oara Lary isi aminteste ca era la etajul 4 in bratele lui Chad,daca Bob a gasit-o la parter asta inseamna ca Chad a incercat sa o scoata din casa,el o adusese la parter,probabil era ranit,pe undeva trebuie sa fie,se gandea Lary.
-Buna dimineata norocoas-o!se auzi o voce calda
Lary deschise ochii si se trezii din nou pe patul de spital.
-Hei bine ai venit,ai dormit ceva!spuse o asistenta
Cateva persoane se stransera in jurul patului aplaudand.
-Bine ai revenit!
-Bob?intreba Lary
-Nu iubit-o niciun Bob,sunt Chad!spuse el sarutand-o pe frunte
Aparatele la care era conectata Lary incepura sa o ia razna,presiunea ii crestea cu orice secunda iar Lary inchise ochi.
-Face-ti ceva va rog,iubit-o trezestete nu-mi poti face asta nu poti!!!!!striga Chad disperat.
Dupa mai bine de 3 ore Lary era stabila,presiunea era normala acum toti asteptau sa se trezeasca.Intr-un final asteptarea luase sfarsit,Lary deschise ochii si primul lucru care il vazu fu Chad.Incepura sa ii curga lacrimile siroaie,Chad o lua de mana si isi aseza capul pe pieptul ei.
-O sa fie bine micuto totul va fi bine de acum incolo,iti promit!ii spuse el linistind-o
Ea ridica o mana usor si o aseza pe umarul lui Chad.
-Multumesc,multumesc ca esti aici,multumesc!spuse Lary
Apoi toate persoanele din jur o imbratisara de bun venit.Lary nu recunostea toate persoanele astea dar era fericita ca Chad era acolo.
Dupa saptamani intregi de tratamente si recuperari dupa tot acest timp in care nu scosese un cuvant,Lary decide sa vorbeasca:
-Chad vreau sa stiu cum a inceput totul!
-Cum a inceput totul intre noi?intreba el
-Da,cum e posibil?Am atatea intrebari!
-Inteleg,imi pare rau ca nu iti amintesti,prima oara cand ne-am cunoscut a fost cea mai frumoasa zi din viata mea,tu intrai pe poarta orfelinatului unde eu faceam voluntariat,erai asa speriata,te-am privit pentru 2 ore neincetat iar apoi am prins curaj si te-am intrebat daca esti bine,tu mi-ai raspuns ca da si ca nu vei sta mult prin preajma,usor usor ai prins incredere in mine iar eu am trecut la urmatorul pas,te-am invitat la un suc iar tu ai acceptat.In scurt timp erai la mine acasa,mi-ai ocupat dulapul cu toate hainele tale iar eu aveam doar o comoda,patul era tot al tau iar uneori dormeam pe canapea in salon,sa nu mai vorbim de baie,toate produsele cosmetice erau imprastiate peste tot eu aveam doar un sapun!ii spune Chad razand cu lacrimi