The Destiny

Suspiciuni

Inainte sa continui cu actiunea, sau sa o incept, pentru ca a fost inceputul si trebuia sa fac prezentarile mai intai, as vrea sa ii mulumesc lui: AndreeaOnlyDeea pentru faptul ca a avut incredere in mine, si m-a ambitionat sa scriu in continuare

-Numele meu este James Sirius Kistwood. Dar puteti sa imi spuneti JSK, zise el dupa ce ne-a vazut reactiile la auzirea numelui, cu care era probabil obisnuit. Sunt dansator, candva nu era profesor de street dance,  ci campion la diverse categorii de dans. Asta s-a intamplat demult. In urma unu accident am stat departe de dans 4 ani. Era un concurs, daca treceam de el, eu si partenera mea Jenn, ne calificam la nationale. Samba...dansam samba...si inexplicabil am alunecat, am cazut de pe mini scena unde ne prezentam numarul si mi-am tasat 4 vertebre din regiunea toracala. Nu mai am voie sa ma apropii de dans, dar nu am putut rezista. Azi vom face ora de cunoastere. Fiecare se prezinta: numele,varsta si ceva caracteristici. Asezati-va pe jos, in cerc.

M-am uitat la sala. Era maricica. Avea podea galbena, cateva saltele, oglinzi de-a lungul peretilor si alte cateva obiecte de gimnastica. Am incetat cu holbatul in jur si am ascultat copiii:

-Ma numesc Kyle, am 15 ani, imi place sa desenez si sa marg cu cortul.

-Sunt Alice, am 14 ani, imi place sa calatoresc si moda.

-Kara, 16, catarari.

-David, 15, skateboarding,

-Mona, 17, iesitul cu prietenii.

-Andreea, 15, ascult muzica.

-Ady, 13, statul degeaba.

-Marc, 15, fotografiatul.

-Nate 17, dansul.

-Rob, 15,cititul.

-Harry, 13, pictatul.

Si venise si randul meu, eram ultima:

-Elizabeth, dar puteti sa-mi ziceti Lizzye, 15, shoppingul si tot ce tine de fashion.

-Acum ca s-au facut prezentarile, zise JSK, sa ma explic: vom face o coregrafie, pentru o melodie ce urmeaza sa fie lansata. Vom juca in videoclip. Cu banii obtinuti vom merge intr-un cantonament, unde ne vom antrena mult, si apoi se va repeta povestea. Voi trebuie sa munciti mult. Sa simtit fiecare miscare. Ca si cum s-ar deschide o noua lume, asa trebuie sa luati acest curs. Veti fi capabili de mult mai mult decat dansul, dar toate la timpul lor. Pana atunci, vreau sa va spun, bobicilor, regula de aur: TINE LA TINE, DAR MAI MULT LA CAMARAD. LUPTA PENTRU TINE, DAR MAI MULT PENTRU CAMARD. ...veti vedea,veti vedea...repeta antrenorul incontinuu.

Ne uitam ciudat unii la altii, am facut schimb de priviri in timpul discursului profului cu Rob, David si Alice.

Cand am iesit, mai aveam jumatate de ora pana sa ma intalnesc cu tata la parcul de langa liceu. David, Rob si Alice locuiau in zona, ca si altii probabil, dar se grupasera deja.

Am discutat despre multe lucruri. Toti eram de aceeasi varsta. Am facut schimb de numere de telefon si am convenit sa vorbim prin mesaje. Erau foarte draguti, cu totii, in special David. Mi se parea ca se uita mult la mine..,dar..nu, nu avea cum sa ii placa de mine!! ... si ei se intrebau ce e asa ciudat la strada, la prof si chiar la noi. Alice a spus ca semanam, iar toti am aprobat-o. Niciunul nu este la acelasi.liceu cu celalalt,ceea ce oar este ciudat. Noi 3, cu totii eram atrasi de aceste lucruri ciudate. Si asta ne lega. De la prima intalnire ne-am simtit prieteni. Era acel sentiment ca ne cumoastem de ani buni puteam sa ne spunem orice. Am stabilit sa ne vedem mereu cand nu aveam dans in parc, seara, si eu cu David am pornit mai departe, fiindca noi locuiam mai incolo.

-Cat il asteptam pe tatal tau? a intrebat el, rupand linistea ce se asternuse de cateva minute.

-Pana la si jumatate..., ii raspund eu si ma uit la ceas. Era si 25.

-Iti e frig?

-mmmnu...ok..putin.., zic eu timida, si simtind in glasul lui ca vrea sa facem oricefel de contact. Imi placea tipul...dar era pruma data cand ne vedeam, nu puteam sa risc sa am din nou inima franta

-Vrei haina mea? intreba el cu o urma de speranta in glas.

Acel glas mi s-a parut fermecator, dulce, minunat, m-a facut sa zambesc. Totusi, ceva mi-a amintit iar de experienta cu Steve si am zis:

-Mai bine pleci, nu stiu cum va reactiona tata. Cateodata e de treaba, dar, un baiat cu care m-am intalnit prima data si...  nu apucasem sa termin.Ma intretupe si zice:

-Inteleg, dar mai devreme sau mai tarziu tot vei stii.. imi place de tine... 

In timp ce zicea astea s-a apropiat foarte tare de mine, aveam de gand sa il sarut, dar... s-a auzit un claxon. Era tata!! Nu ma simtisem mai jenata niciodata. Tata este un om de treaba, intelege tot, stie de

toate relatiile mele, dar totusi...e tata! Ar parea ciudat sa ma sarut in fata lui. I-am zis in fuga lui David ca mai vorbim si am fugit in masina. Tata se uita suspicios la mine, dar cu zambetul pe buze.

-Eeei..cum a fost?

-Toti sunt ca mine, m-am simtit in largul meu!

-Bravo, deci n-ai de gand sa renunti.

-Nici vorba!

Seara, dupa teme, am stat sa vorbesc cu ei, cu noii mei prieteni. David imi tot trimitea in privat emoticoane cu saruturi, si ma simteam amuzata. Eram fericita. Iar. Am deschis iar subiectul...nu puteam sa stam deoparte...conspiratia, ciudateniile de pe strada Liliecilor, dar mai ales de la numarul 17.

Toti credeau ca e ceva ciudat. Iar eu, cred ca mai mult ca oricare. Ne intalneam in urmatoarea zi in parc, sa continuam discutia. Mai venea si Andreea cu Kyle, Mona si Nate.

Am adormit chinuita de ganduri si intrebari. Nu puteam intelege. Erau coincidente? Erau reale? Am vistat? Era o inchipuire? Ce era? Aveam niste idei, niste piste, dar mi se pareau toate cel putin bizare, asa ca am decis ca poate e o expilcatie mai simpla si timpul o va scoate la iveala. Dar nu a fost asa. A doua zi m-am intalnit cu noii mei prieteni. Nu am avansat in legatura cu subiectul, nu mai era nimic de spus. Informatiile erau aceleasi ca in ziua precedenta, nu aveam ceva nou. Asteptam cu nerabdare sa mergem iar la numarul 17, pe strada Liliecilor, pentru prima lectie de dans, dar si pentru lamurirea unor lucruri. Doar la asta ma gandeam. In ore, acasa, era un stres cumplit, sa stiu doar eu. Tata, nu ma mai putea ajuta pentru ca nu stia. A observat ca ma comport ciudat, ca nu ii mai povestesc ce fac. Notele au inceput sa se micsoreze. Atentia era sporita doar pe dans.

Am inceput de o luna cursurile de Street Dance. Trupa din care fac parte se numeste Desire si aproape finalizam prima coregrafie, pentru noul videoclip al unei cantarete autoctone. Coregraful nostru,este un om inalt,musculos, zambaret, cu o fire glumeata. Are parul blond si cret,ca noi toti. Este energic, si cateodata vrea mai mult de la noi, dar intelege repede ca nu suntem obisnuiti. Totusi, aceste trasaturi sunt relative, fiindca este un om imprevizibil, nu stii niciodata la ce sa te astepti. Nu il cunosc foarte bine, nu se expune, dar cateodata este prost dispus si ne da drumul mai devreme. Facem cate o ora de 4 ori pe saptamana. Cand termina, David ma conduce mereu acasa. Nu suntem impreuna, desi il plac foarte tare si suntem foarte apropiati, dar el nu si-a mai exprimat aceasta dorinta. Nici nu s-a schimbat. Nu stiu cum sa explic. Trimite pupici. Dar nu imi mai spune te iubesc, nu vrea sa ma sarute...poate pentru ca l-am respins prea clar? Nu stiu. Nu m-am mai gandit la mistere...pentru ca am avut o discutie serioasa cu mama. Mi-a spus ca daca voi continua asa cu scoala va trebui sa renunt la dans. Nu am incercat sa ii explic ca nu are nicio legatura, pentru ca parca o vedeam deja luand masurile pentru camasa de forta...haha