Jurnalul Lui Nathaniel(Miraculous F.F.)

9

Am auzit o voce. Sper ca visez. Unde sunt oare? Am intepenit. Niste oameni au venit la mine si m-au pus intr-un pat ca cele de la spital,dar nu mai eram acolo. Not anymore oricum.
Acestia pleaca iar o voce familiara imi sopteste:
-Nath,rezista pana te scoatem de aici.
-Marinette..?
Nu era Marinette,ci Ladybug pitita sub patul meu, impreuna cu Chat Noir care statea de paza.
-Ce faceti aici,Ladybug?
-Tu ce cauti aici? Esti pe cale sa fii despicat pentru organele tale si tot pe mine ma intrebi ce fac aici. Uite, te salvam pe tine ,asa, la caterinca, ce crezi? spuse aceasta nervoasa incercand sa nu se faca prea tare auzita de altcineva in afara de mine.
Chat Noir ma dezleaga repede in timp ce Ladybug cauta o iesire de acolo,cred ca Volpino le-ar fi fost de folos acum. M-am asigurat ca sunt distrasi. Unde e Volpi? Lantul meu? Gata,i-am gasit.
-Volpi,transformarea!
-M'lady! Nathaniel a disparut, si in locul lui a aparut Volpino,vino repede sa vezi asta!
-Poftim?
Vine sa ma cerceteze atenta. Cred ca s-au prins,sunt terminat.
-Nathaniel? Tu esti Volpino?
-ăă...fac ochii mari privind-o cu moaca de catel plouat. E de rau,o sa ma creada si mai ciudat.
-Stiam eu ca este ceva ciudat cu tine.
Deschid gura dar nu iese vreun sunet. Intr-un final scot doua cuvinte dar ma intrerupe LadyBug:
-Pot explica...
-Cum de am putut fi atat de oarba,erai in fata mea.
  Ma trage un pic inspre ea,desi Chat parea putin gelos ,imi sopteste la ureche:
-Vrei sa iti spun ceva ce nu stie nimeni?
Rasuflu usurat si dau din cap.
-Sunt Marinette,imi zambeste ea senina.
Dupa auzirea vestii simt ca o lovitura .Acum totul are atata sens. Ma trezesc dupa ceva vreme si sunt acasa la Marinette,in pat. Am visat? Ma doare capul.
-Esti bine?
-Am visat toate astea?
-Se poate numi si asa.Abia acum te-am adus acasa,iar acum esti si bine din cate vad.
-Adica este adevarat?
Aceasta dadu din cap. Ma imbratiseaza si nu mai indraznesc sa pun vreo intrebare,aveam mare nevoie de cineva.

Se facu tarziu. Marinette doarme dar eu nu am somn. Ma plimb colo colo prin casa ,nu am stare. Intra cineva pe fereastra . chiar de e intuneric ,pot sa jur ca e Chat Noir . Cine altcineva sa mai intre pe fereastra la 2 dimineata?
-Marinette doarme,ca sa stii.
-Nu cu ea voiam sa vorbesc. Cu tine am treaba,Nathaniel. Sau sa iti spun,Volpino?
Inghit in sec. Voi incerca sa nu risc o cearta,nu vreau sa o trezesc.
-Sa n-o scoli pe Marinette din somn..
-Nu ti-a fost de ajuns Marinette,acum si Ladybug Baiatule,stai departe de fetele astea. Sa nu crezi ca nu stiu,stiu totul,asa ca iti vei vedea de treaba ca sa nu ai de-a face cu mine.
-Macar pe mine ma iubeste.
-Ce gluma.Marinette sau Ladybug?
-Da.
-Ce vrei sa spui?marai el.
-E una si aceeasi..
-NU MA MINTI TU PE MINE. HA?
Marinette deschide ochii buimaca si nedumerita.
-Ce se intampla? Chat,ce faci aici?
-Am venit la printesa mea, dar nu am putut sa fiu nesimtit sa te trezesc,asa ca am stat sa te privesc. Esti adorabila cand dormi. Marinette rosi atat de tare cat sa o poti vedea in ciuda intunericului.
-Motan aiurit,nu ma minti.
Nu am spus nimic,el ma privea cu ura iar ea nici nu m-a observat si pe mine.
-Pleaca te rog. Sunt obosita. Este ora 2 jumatate si tu esti treaz. Ma cauta din priviri dar observa ca ma ascund in intuneric.
-Nathaniel,ce faci acolo?
-Nimic..a fost ultima seara aici ,bine? Nu vreau sa te mai deranjez.
-Unde vei locui?
-Ma descurc eu.
-Ramai..te rog.NATHANIEL?CE AI DE GAND?
Ma transform in Volpino si ies pe geam si incerc sa aterizez pe acoperisul unei case din apropiere ca apoi sa caut un loc adapostit pentru ca a inceput sa ploua. Il aud in urma pe Chat Noir:
-Trebuie sa plec,printesa.
-Ai grija,se uita el suspicioasa la el. Sa nu il...
Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la ea toata seara.
Ma simt urmarit. Nici nu stiu unde ma duc de fapt. Auch. Simt doua maini in jurul gatului meu.
-Tu din nou.Ce ai cu mine?
-Mi-ai luat tot ce mai aveam,maraind la mine cu o fata sumbra.
-Imi pare rau..
-Nu,nu iti pare. Crezi ca sunt prost? Nu raspunde la intrebare.
-Nu.. Stii,m-am saturat sa fiu intre voi ,la mijloc. Sunteti personajele principale si eu sunt unul secundar si va stric povestea, asa ca am sa dispar.
-Ce ai de gand sa faci?
Ma doare capul,am trecut prin atatea si imi doresc sa nu se fi intamplat nimic. Sa nu fiu super erou si sa stric lucruri pentru ca asa sunt eu. O sa scap de lant. Sau de mine. Mi-as dori sa o iau de la capat,sau macar sa sterg orice amintire din prezent si sa creez unele noi.