Jurnalul Lui Nathaniel(Miraculous F.F.)

6

-Vorbesc serios. Aveti 30 minute maxim sa eliberati locuinta!
Pleaca si tranteste usa in urma lui. Of. Unde voi sta?
-Volpi,ne.am ars.
-Asa e, Nath, dar de ce nu ai platit toate alea?
-Pai..Of.. Nu am prea multi bani de cand m.au abandonat ai mei si m.au lasat pe cont propriu.
-Of. Hai sa te ajut sa iti faci bagajul.
-Nu vom avea nevoie de prea mult timp, nu am prea multe haine.Doar ca mi le spal in fiecare zi.
Am luat o geanta in care am indesat rapid tot ce am gasit al meu, iar mancarea a trebuit sa o arunc la pasarele.
Cele 30 de minute au trecut ca gandul. Imi iau la revedere , il iau pe Volpi si bagajul meu si hoinaresc pe unde apuc.Merg prin parc. Poate cuiva i se va face mila de mine si ma ia la el acasa.. Dar astea sunt doar vise. Am ramas fara parinti, fara casa,singur, hoinar pe drumul vietii.Doar cateva rufe si Volpi mi.au ramas. Singurul lucru care ma mai tine in viata este dragostea pentru acele 3 fete speciale pentru mine, si gandul ca daca ar disparea Volpino, as trai degeaba pe Pamant.
Stau pe o banca, probabil acolo voi sta pana gasesc serviciu. Volpi se uita amarat la mine.
-Si cum te vei transforma daca nu ai branza?
-Nu stiu. Deja incep sa cred ca mai bine ma sinucideam decat sa mai fac umbra pamantului degeaba.Asta imi e soarta si trebuie sa o accept.
Marinette trecea si ea prin parc , si ma zareste . Imi face cu mana. Se aseaza langa mine pe banca.
-Hey, Nath. Ce cauti aici cu bagajul asta?Si de ce esti asa posomorat??
-Pai...Uhh..Cum sa.ti spun.. Eu nu mai am unde sa locuies.. Am fost dat afara ein caaa, iar parintii m.au abandonat si nu am cum sa platesc undeva chirie. O sa ma angajez, dar e greu si cu scoala. Cred ca nu voi mai veni o perioada lunga de timp.
-Poftim?? Ce pacat!! Stai.. Si daca...?
Isi ia telefonul si suna pe cineva. Vorbeste vreo 5-10 minute, si apoi bucuroasa ma ia in brate!!
-Nathaniel, am vorbit cu parintii mei si sunt de acord sa stai la mine o vreme, si vor sa iti plateasca ei studiile in continuare pe o perioada lunga de timp. Ce spui?
Rosesc si ma uit nedumerit la Marinette cum imi spunea ea asta vesela. Sa stau in casa cu fata de care m.am indragostit?Sa dorm... La ea? Cu parintii ei? Dar totusi este o oportunitate mare. Nu am unde sta sau ce manca, sau macar vreun banut.. Deci.. Cred ca va trebui sa accept. Am o presimtire ciudata...
-Wow, Marinette, iti multumesc!!Esti o prietena adevarata!Nu stiu cum ti.as putea multumi vreodata...
-Nici nu trebuie.Haide, parintii mei vor imparti camera mea in doua camere, una a mea si una a ta. Pana atunci, hai la noi la patisere sa mananci ceva.
O iau in brate strans.
-Esti cea mai tare!
-Au!!Te rog sa nu ma strangi chiar asa tare ca sunt firava.
Sunt asa fericit. Dar va fi cam greu sa o uit. Nu pot. Ea este soarele meu si eu sunt luna care sta in umbra ei.
Merg la ea la patiserie, apoi acasa.Mancam un croissant si cateva briose cu fulgi de ciocolata .
-Sunt foarte gustoase!
-Ma bucur ca iti plac! Uite , poti sa iei si o placinta cu spanac!!
-Mersi... Ai din intamplare niste branza mucegaita?Nu intreba..😹
-Da. Hai ca iti aduc.
Merge la bucatarie si imi aduce.
-Mersi.
Îi bag lui volpi in geanta branza , ca sa nu ma vada Marinette.
-Marinette, eu merg in camera, vrei sa stai cu mine?
-Desigur.
Urc la etaj unde se afla camera.
-E foarte frumos decorata.
-Mersi.
Ma apuc sa desenez . Imi deschid caietul,dar vad ca Marinette se aseaza langa mine.
-Ce desene frumoase , pot sa le vad mai bine?
-Nu...adica... Voiam sa te desenez, daca nu te superi..
-Da, chiar te rog. Mersi.
Termin desenul si il arat.
-Esti foarte talentat. Stii, si eu desenez , dar nu sunt asa priceputa ca tine.
-Sunt sigur ca esti o artista foarte buna.
Timpul trece repede petrecandul cu ea.Ora de culcare se apropie.
-Nath, este tarziu.Maine mergem la scoala.Hai sa ne culcam.
-Bine, frumoaso.
Stinge lumina ,dar ma bag sub patura si vorbesc cu Volpi in soapta.
-Ai mancat deja branza?
-Da.
-Hmm.Cred ca un Vulpoi ar trebui sa.i faca vizita printesei lui.
-Nu, nu Nath. Nu.i momentul.Atunci ma duc ca Nathaniel.
Ma furisez pana in camera mea ei, ma pun in pat. E asa draguta cand doarme.
Pe geam intra Chat Noir.
- Chat? Serios?Ce vrei?
-Nu am voie sa imi vizitez printesa?
Se uita la Marinette, dar da cu ochii de mine.
-Tu ce cauti aici.
-Aici locuiesc!
-De cand?
-De azi.
Marinette se trezeste.
-Nathaniel, tu ar trebui sa dormi ,iar tu, Chat? Ce vrei?
-Sa te vad.
-Eu nu aveam somn asa ca ma uitam la cer. Ochii tai imi amintesc de el .
-Las.o in pace. E a mea.
-Ce ai?? Eu locuiesc aici, tu nu. Ai trezit.o. esti multumit?
Imi intoarce spatele.
-Chat pleaca te rog, imi este somn, vreau sa ma culc!
-Dar... Eu voiam sa...
-Nu imi pasa! Pleaca.
Îl ignora si ma ia de tricou si ma ...saruta?! Poftim? Sunt in casa crush ului meu, dorm cu ea in camera, iar acum... Ma saruta??! Cum e posibil asa ceva? Si toate in aceasi zi? Deja e prea mult!!
Chat pleaca nervos pe unde a venit, iar eu ma uit uimit la Marinette.De ce ma fac mereu fetele astea sa ma indragostesc? Nu pot alege intre Iris si Marinette si Ladybug!Ce ma voi face?
-Uhmm.. Marinette.. Eu..
-Vorbim maine. Eu ma culc, noapte buna, Nath.
-Noapte buna, printesa.
Probabil a facut asta doar ca sa plece Chat, si de la oboseala. Dar pt. Mine nu conteaza... Asta a fost... Primul meu sarut.
Ma uit pe pereti:numai poze cu Adrien. Mai bine ma culc, imi fac iluzii aiurea.
Am adormit repede si am visat.o pe Marinette sarutandu.l pe Adrien chiar in fata mea. Incep sa plang si ma trezesc brusc.
-Ce e ,Nath?
-Uhmm, nimic. Doar un cosmar.☺Ca doar nu am eu viziuni.