Luna Grit: A Slice Of Life, With Some Spice [RO] [HIATUS]

Halloween Special

Narator

Pădurea Hellox. O zonă unde paranormalul e acasă. Mii de creaturi numesc acest loc bizar "acasă". De ce? De ce asemenea creaturi diverse ar alege un loc ca acesta? Mai ales o pădure pământeană!

Păi... supuşii unei regiuni îşi ascultă liderii, corect?

În asemenea pădure, exista palatul tiranei. Un palat sumbru, sinistru, de care orice muritor cu cap se ferea cu cruci și agheazmă. Gomez și Morticia Adams ar fi fost tare invidioși pe asemenea locuință.

La palatul Royale, domnea întunericul. Chiar de erea miezul nopții de 31 Octombrie, Revayathon nu avea somn. Stătea pe tronul ei, în timp ce ciorile o priveau atent cum sorbea din paharul de vin. Nu vroiau ca a lor regină să pățească ceva. Din spatele unui stâlp, se iveşte Serpenta, ochii ei sângerii lovindu-se de safirele din ochii mamei sale.

-Mamă...?

-Da, Serpenta? întrebă Tirana.

-Eşti în regulă? Nu te-am văzut aşa de ani buni... spune fica ei, îngrijorarea ei fiind auzită.

-Oh, asta? Întreabă, ridicând-se de pe al său tron şi mergând spre ea. Scumpo, nu e nevoie să-ți bați tu căpşorul mic şi patetic cu asta! O asigură ea, mângâindu-i părul de nea cu mâna liberă, şi uitându-se la paharul metalic. Trebuie să ne batem capul cu idei despre cum ne putem răzbuna pe acel Grit ignorant!

Vocea i-a coborât, la fel ca mâna ei dreaptă, care ținea paharul. Erea mai serioasă ca niciodată, o furie şi un dispreț nemărginit în ochi. Serpenta, cu puțină teamă, o întreabă:

-Nici o dată nu ne-ai explicat de ce, mamă. De ce vă urâți atât de mult? De ce jocul ăsta de-a şoarecele şi pisica?

Raven se întoarce, încruntată. O tăcere chinuitoare începe a urla în întreg palatul.

-Pentru dreptate. A răspuns brusc, cu ochii în pământ.

-"Dreptate"? Cum adică, mamă?

Tirana strânge din pumni.

-E un conflict ce a început acum multe decenii. Şi nu se va opri dacă inima LUI nu va înceta să bată!

Ciorile au început să cârâie. Vocea i-a răsunat în fiecare încăpere a palatului Royale. Posibil în întreaga pădure Hellox. Un fior trecea pe şina spinării Serpentei.

-E din cauza lui?

Furia i se citea pe chipul lui Raven. Totuşi, a râs. Nu erea unul normal, totuşi... erea.. ciudat, psihotic chiar.

-Dacă ar fi fost, nici el nici asul de inimă neagră ar fi fost deja jucării de ros pentru Tartarus!

Tunetele și fulgerele furtunii țineau loc de coloană sonoră, în timp ce ciorile cârâiau din ce în ce mai tare, dansând prin palat. Se apropie de fiica sa, și îi șoptii:

-Dacă îți prețuiești forma materială, îți sugerez să NU mă mai întrebi asta vreodată.

-Da, Alteță. Serpenta, din politețe, făcu o reverență, înainte de a pleca în camera sa.

Rămasă singură, Raven începu a se plimba prin palat. Cu privirea înainte, serioasă, trecea pe lângă mii de regi Royale.

Mă rog, vorba vine.

Fiind prima regină a dinastiei sale, nu le dădea ascultare legendelor fantastice despre strămoșii ei, reprezentate prin picturile pe sticlă. Vroia propia legendă. Și a și făcut-o. Primul Royale care a ajutat direct luptătorii Bakigan. Primul Royale care a lucrat cu vestali după despărțirea celor două tabere. Erea mândră de ce-a realizat. Iar propia pictură îo aducea mereu aminte.

În capătul coridorului, erea cea mai mare pictură de sticlă: un portret, reprezentând-o în toată gloria ei. În mâinile întinse, avea cei doi tineri gardieni Bakugani: Flutterfly și Rixen. Simbolurile fiecărui element o încercuiau, aceasta plutind pe un fundal purpuriu. Picturea spunea exact ce s-a întâmplat acum decenii: aceasta și-a făcut simțită prezența printre luptători, pentru binele poporului ei, al Pământului, al galaxiei.

-Și noi am fost copii cândva... Totuși, am fost destinați să fim eroi.

Cu un rânjet pe chip, colierul său începu să strălucească puternic. Patru lanțuri, ca ale fantomelor, încep a plutii, sursa lor fiind chiar tirana. Patru sfere, luminoase, de culori diferite, ereau legate de câte un capăt al unui lanț. Aceastea pluteau pe unde apucau, cu dorința de a scăpa. Gemetele de durere ale celor patru suflete au rupt liniștea, în timp ce zâmbetul suspect al tiranei înflorea din ce în ce mai mult.

-Am dreptate, Stupiditatea Voastră? Întrebă ea, iar cea mai mare sferă, de o culoare verzuie, începu să se zbată mult mai tare, țipetele sale șoptite canalizându-i durerea.

-------------------------------------------

Doar 728 de cuvinte. Urât ;-;

În fineeeee.. (• ε •)

Mdea, m-am gândit să încerc să scriu și eu ceva de Halloween, până postez la cartea cu origini. (ಥ﹏ಥ)

Știu. E groaznic, și nici nu are de-aface cu Halloween-ul într-un fel. Gomenasaaaaai o(╥﹏╥)o

Totuși, sper că va plăcut încercarea mea eșuată de a scrie un capitol ⊙﹏⊙

Oh, uitați colierul lui Raven:

Cam atât, PWP! (づ￣ ³￣)づ