Luna Grit: A Slice Of Life, With Some Spice [RO] [HIATUS]

One-shot

Narator

Nagoto, geniul singuratic al trioului din așa poreclitul Hiddenview. Nimeni, înafară de Josh, Keiichi, și, ocazional, Luna, nu socaliza cu el. Erea mereu doar el, umbra sa, invențiile sale și o țigară. Așa era și seara aceea. El, în laboratorul său, muncind din greu la invenții, în timp ce pufăia. Nu era ceva anormal, asta e sigur. Nu se simțea singur în nici un fel posibil.

–În sfârșit...! Spune acesta, extenuat, dar satifăcut de munca sa, rezemându-se de spătarul scaunului său, pentru o bună meritată pauză. Cu capul dat pe spate, privea acoperișul încăperii, luminată de patru becuri slabe, care clipăreau. Cam puțin, dar ăsta erea tot ce putea găsii pentru o cameră înghesuită, dintr-o rețea de metrou abandonată. Erea tot ce își putea permite. Doar făcea invenții din gunoaie. Nu erea de parcă le putea vinde. Poliția oricum îi sufla în ceafă, la fel și camaraziilor săi. Totuși, dacă nu era șefa lor prin preajmă, ar fi fost băgați la răcoare de mult timp.

Pufăind din țigarea sa, ochii săi nimeresc o poză veche, înrămată, de lângă apararul radio. Era o imagine vechie a unei  amintiri de mult uitate a unui Nagoto tânăr, și al unei fete, cam de-o seamă cu el. Acesta închide ochii, din cauza , apoi pornește radioul.

–Breaking news, doamnelor și domnilor! Astăzi, două lanțuri de traficanți de stupefiante au fost identificate de către Secția de poliție Bayview. Peste șaizeci de persoane au fost arestate și duse la audieri de către ofițerul șef însăși. E încredibil, doamnelor și domn-

–Blah, blah, blah! Zice el, aruncând cu chiștocul de țigare în radio, oprind-ul. Ugh. Mereu despre eroi! Dar despre așa ziși "rău făcători" nu întreabă nimeni! Se uită el dinou la poză. Mai exact, la fata din poză. Heh. Cine s-ar fi gândit că va trebui să lupt contra ta, surioară? Să fim de fronturi diferite? Întradevăr neașteptat.

Acesta închisese ochii pentru a doua oară, cu capul în pământ, amintindu-și fiecare detaliu despre micuța lui soră.

Cum se jucau, mici fiind..

–Nu mă prinzi tu, surioară!

–Oh, da? Strigă ea, sărind în spatele lui. Di, căluț!

Cum aveau grijă unul de altu'..

–Nagotoooo! Strigă micurța brunetă, plângând.

–Ce e, micuțo? Se trezi el.

Aceasta întinsese brațul julit, în timp ce fratele său mai mare o bandaja.

–Arigato gozaimasu, Onii-chan! Îi zâmbi lui, sărutându-i obrazul.

Ereau ei contra întregii lumi..

–"Noi doi, contra tuturor..." Se uită el la poza din mâna sa, cu lacrimi în ochi. Acum sunt doar eu contra întregii lumi...

Acesta puse poza jos, ștergându-și lacrimile amare.

----------------------------------------------

Știu, știu. Nu e un capitol reușit, e foarte scurt, și nu e la cartea cu origini. dar chiar vroiam să scriu ceva despre Nagoto.

Dacă mă întrebați de ce nu e numerotat ca toate celelalte capitole, e pentru că toată chestia asta nu se înâmplă după primul volum al îngerașului, ci în timpul acesteia.

Cu astea fiind spuse...

Oare cine e sora lui Nagoto, ey?

Cam atât, PWP!