Luna Grit: A Slice Of Life, With Some Spice [RO] [HIATUS]

✏ One Shot ✏

Notă: Acest one shot nu are loc într-un interval anume; dacă e nevoie de plasarea sa în timp, cel mai probabil are loc după evenimentele cărţilor Bakugan.

Cu astea fiind spuse, lectură plăcută!

***

Într-un parc umbros, plin de verdeaţă, nişte copii se jucau şi se căţărau în copacii ce îi înconjurau. Un băiat coboară din unul dintre ei, atetizând pe iarbă. Se rostogoleşte pe spate, fiind surpins de ce urma să pice din cer.

–Cadeeeeeeee! urlă o mică lunatică în cădere liberă.

Aterizarea nu a fost foarte graţioasă; noroc cu puştiul, care i-a atenuat căderea.

Se aude un singur "Oof!" din partea băiatului, acum acoperit de părul mentolat al fetiţei. Aceasta se ridică încet de pe el, uitându-se în ochii lui, zâmbind.

–Hihi; gomen, Ray!

–Eşti grea! a protestat brunetul.

–Nu şti cum să te porţi cu o fată! se încruntă copila, cu mâinile încrucişate la piept.

–Bine, bine, scuze! Acum te poţi da jos de pe mine?

–Hmph!

–Te rog?

După un timp în care ea stătu bosumflată, aceasta se ridică de pe copil, rostogolindu-se lângă el pe iarba verde.

–Ca să şti, m-am dat de pe tine pentru că am vrut, nu pentru că mi-ai cerut! a clarificat fetiţa, încă supărată.

Faţa băiatului s-a luminat brusc. El s-a ridicat ca ars de pe jos şi a fugit, spre surprinderea fetiţei. Ea a rămas acolo, oarecum întristată, întrebându-se de ce a plecat în aşa grabă.

–Haide, Luna! Trebuie să-ţi faci bagajul!

–Hai, Sonny! răspunde ea, ridicându-se de pe iarbă, mai apoi scuturându-şi rochiţa gălbuie. Dând să plece, paşii repeziţi ai unui copil se aud în depărtare.

–Stai!

Fata se întoarce curioasă spre sursa vocii. Era băieţelul, istovit, care se opreşte în faţa ei, încercând să-şi recapete suflul.

–Ţi-am... adus... asta!

El îşi întinde mâna, ţinând o floare mică şi plăpândă, de culoare galbenă. Fetiţa, cu ochii sticloşi, ia floarea din mâna lui, examinând-o cu admiraţie.

–Speram să ţi-o dau de ziua ta, mărturiseşte el, îmbujorat. Dar nu ştiu dacă mai vi înapoi, şi--

Brusc, copila îi sări în braţe, plină de recunoştinţă. Nu a mai avut parte de un gest aşa frumos de multă vreme. Şi băiatul a fost surprins, neştiind cum să reacţioneze. Într-un final, el şi-a pus mâna pe părul ei mentolat, mângâind-o uşor.

–O să-mi fie tare dor de tine, veveriţă... Spune ea şoptit.

Tânărul a dat să zică ceva, dar el (împreună cu momentul lor) a fost întrerupt de alte trei fete, ce au venit să îşi ia "rămas bun" de la lunatica lor preferată.