Ganduri

A treia zi...

A treia zi. Timpul este cel mai uracios lucru . Trece si nu se mai intoarce. Dar daca stau sa ma gandesc, cum sa se intoarca timpul daca nici macar tu nu te intorci? Poate picioarele tale sunt obosite,ai alergat destul de mult prin mintea mea in ultima perioada, atat ziua cat si noaptea. Te rog, stai si odineste-te,poate ne vedem dupa...asta daca nu cumva picioarele tale au uitat drumul spre inima mea. Daca ar fi asa , as fi in stare sa pun indicatoare peste tot ! As veni chiar eu sa te iau din locul in care esti,numai ca... NU stiu, unde esti? Prefer totusi sa ma las chemat de sufletul tau. O iau din loc dar ma opresc. Ma chemi ca sa ma respingi din nou? De fapt stii ce? Nici nu-mi pasa ! Vreau doar sa te mai vad odata ! Calc apasat pe pavajul cu amintiri de pe vremea cand eram impreuna. Calc apasat in speranta ca vei simtii si tu ceva,stii, poate se trezesc fluturasii ce ii aveai candva. Dar drumul se termina, la fel de brusc cum s-a incheiat si relatia noastra,iar in fata mea acum, sta poarta inimi tale inscriptionata cu zambetul tau ce inca il ador. Acum inteleg ca in inima ta, nu as putea incapea numai eu, este asa de mare...poate si de-asta ai plecat de langa mine. Insa daca as putea intra, cu siguranta as prefera sa mor acolo decat sa traiesc mimand zambetul si iubirea. Insa un frig puternic ma patrunde. E raceala ta, raceala cu care abordezi totul, raceala cu care ma indepartezi sperand ca voi renunta de la ceva ce pare imposibil. Dar asa cum spun, PARE imposibil. Imposibil?! Imposibil spun oamenii lasi, iar eu, in situatia de fata sunt un las, pentru ca mi-e IMPOSIBIL sa te uit..