Creepypasta- O viata noua

Cap 13-Adoptata

-Ben! Ben , asteapta-ma!

Am strigat eu incercand sa ocolesc "elevii"

-Da Lavinia, ce e?

Mi-a raspuns el.

Ce naiba? Ba vrei sa ma omori , ba....nu. Nu mai incerc sa inteleg. Nup. Nu are rost. Oricum nu inteleg.

-Ma cheama Lavi!

-Ok Lavinia.

-Ugh....vreau sa vorbim!

-Pai...

Si aici incepe iar Silvia sa ma atace.

Fata asta se tine dupa Ben? Ce naiba? Vorbesc si eu cu cineva si inevitabil apare ea.

-Benny!

A spus Silvia "cuceritoare" .

M-ar fi atras mai de graba o omida decat tonul ala cuceritor care cucereste. Care incearca sa cucereasca*

-Mda...

A raspuns Ben.

Din nou eram foarte atenta.

-Ce faci tu? As vrea sa vorbim. Poti?

-Ăm....nu.

-Off dar de ce? E ceva mai important decat mine?

-Chiar vrei sa iti raspund , Silvia?

Ugh deja ma enerveaza! Dar ma amuza Ben. Se vede ca nu e profund  impresionat de Silvia asa ca...

-Eu va....las sa....discutati...

Am zis eu printre dinti si am incercat sa ii ocolesc.

-Nu! a zis Ben. Adica....vin si eu. Pa Silvia...

AHAHAHA PAPA SILVIA! sper sa pleci de tot da nu am eu atat noroc...

um...cum sa il intreb pe Ben in asa fel incat sa nu ma creada o ciudata? Adica nu ca nu as fii dar...

-Ce vroiai sa vorbim Lavinia?

-Am mai multe intrebari ....

-Ok, care e prima?

-Care a fost faza din padure?

-Care faza?

A facut Ben ochii mari.

-Cea cu...stii tu....cind am aflat ca totul a fost o farsa...

-Taci! Nu mai spune asta! Imi pare rau ,am avut o parere gresita despre tine....

Uau. Nu l-am mai vaut asa pe Ben. Avea privirea aia de catelus si se uita la mine.

Ador privirile astea...sunt sincere...nu ca...

-Uite, e ok. Nu-mi pasa. Dar vreau sa-mi explici...

-Nu iti pot spune. Crede-ma as vrea , dar nu pot..

-Asta aud mereu...

Am zis plecand de langa Ben. M-am saturat sa tot aud asta. Ma indreptam spre o banca din curtea scolii.

Toti erau pe terenul de fotbal , pana si Jeff si Mike care discutau pe margine.

Afara era inorat , super , daca acum e asa sigur o sa ploua si daca o sa ploua sigur mama si Lucas vor fi acasa....oh Doamne.

*DUPA SCOALA*

-Asculta fetito, ti-am zis sa nu te bagi in treburile mele!

-Si eu ti-am zis ca nu o sa iti mearga !

-Da?

Atunci pur si simplu am inceput sa rad.

-Tu esti doar un strain! Nu esti nimic! Cand mama va afla tu vei pleca mai repede de aici decat...

-Decat ce? Spune !

Cand am deschis gura el a continuat:

-Nici nu stii adevarul despre tine!

-Ce adevar?

Dintr-o data am simtit ceva ciudat. Aveam un sentiment....straniu.

-Ea nici macar nu e mama ta!

-Minciuni!

-Vei vedea. Ea e mama ta adoptiva. Uite actele!

Si mi-a intins niste foi. C-cum...? Atunci mama mea reala si...

-Vrei sa iti zic povestea? Normal. Ai tai au murit .. Cand tu aveai 3 ani. Mama ta adoptiva te-a luat din locul ala murdar la 4 ani.

Nu inteleg ce a fost in capul ei. Acum cine e strainul ?

A zis plecand.

Eu am intrat in camera mea si am cazut in genuchi. Cum a putut sa-mi zica asta? Si de unde stia? Actele sunt valabile asa ca nu mintea.

Am inceput sa plang  strangandu-mi genuchii la piept.

JEFF's POV

Am vazut-o pe Lavi ca plange asa ca am intrat in casa , pe geam.

-Nu, Lavi , stai. Ce s-a intamplat?

Aveam un gol in stomac , nu mai avusem niciodata sentimentul asta.

Mie....imi pasa cu adevarat de cineva ?

Lavi mi-a facut semn spre niste foi aruncate pe jos. Le-am citit si....O, Doamne. E adoptata?

D-dar...stai....Lucas...

LAVI's POV

Am simtit cum Jeff m-a luat in brate. Era asa placut sa stiu ca cineva era langa mine...exact cand aveam nevoie. Toate gandurile imi umblau prin cap si vedeam imagini cu un accident. Stiam imaginile alea de mult timp dar nu stiam ca ceea ce reprezinta ...e adevarat.

-Lavinia , mie mi-a ajuns. Vrei sa-l termini pe asta o data pentru tot deauna?

M-a intrebat scotandu-si cutitul din buzunar.

Am dat din cap afirmativ .

Nu stiam ce fac. Toate lacrimile imi incetosau privirea si parca ceva punea stapanire pe mine.

Ce se tot intampla?

"Ai suferit destul. E timpul sa simta si ceilalti. "