Creepypasta- O viata noua

Cap 4-Un tată şi o ameninţare

Am intrat în cameră şi m-am aruncat în pat. Am deschis ghiozdanul şi am început să scot cărţile. Printre cărţi am descoperit un bileţel scris probabil de o fată.

"Fii atentă, nu ştiu cine te crezi dar nu te mai da la Ben că o să regreţi.

Sunteţi colegi de banca , ATÂT! Înţeles păpuşă?"

L-am citit cu atenţie şi m-a bufnit râsul. Adică cine e ea? Sigur a scris asta o fată . Eu nu mă dau la Ben! Suntem colegi! Colegi de juma de zi...

Am luat biletul şi L-am pus în jurnalul meu.

Ştiu că sunt cam mare pentru chestii d-astea dar asta nu înseamnă că e ceva ilegal ,nu?

Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat spre living că sa-mi iau consola primită de la tata când aveam 6 ani. Nu vreau să zic mai mult.

Am coborât dar nu am putut să intru în living deoarece mama vorbea cu un tip cam de aceiaşi vârstă cu ea. Un bărbat înalt şi bine făcut.

M-am oprit şi am ascultat la ce vorbeau. Nu trăgeam cu urechea.

-Deci?

A spus mama.

-Deci nimic! Nunta e planificată!

-Da, dar cum îi spunem Laviniei?

Când am auzit cuvântul "nuntă" şi când am văzut că tipul ăla a sărutat-o pe mama un val de lacrimi şi de furie m-a acaparat.

M-am luat hanoracul din cui şi am ieşit din casa alergând. M-am oprit în faţa porţii şi m-am gândit unde să mă duc.

-Pădurea...

Am şoptit eu ieşind.

Mi-am pus gluga pe cap şi am început să alerg prin pădure că o nebună.

La un moment dat am încetinit pasul admirand copacii înalti şi negrii. Mergeam încet cu capul în jos privind rădăcinile copacilor ce erau scoase din pământ.

Totul era negru , doar luna dadea lumină.

Dintr-o dată mă opresc simţind o lama rece apăsând pe gâtul meu.

-Ce face o fată că tine în pădure la ora asta?

Mă întreabă tipul din spatele meu.

-Ce face un bou că tine în pădure la ora asta ?

Am spus eu ironică.

-Nu fă pe glumeaţa că s-ar putea sa-ti pară rău.

-Nu prea cred...

I-am luat mâna şi am indepartat-o rapid de gâtul meu şi l-am imobilizat la pământ luandu-i cuţitul.

-Cum ai făcut asta ? !

A spus el mirat.

-Nu eşti prea bun.

Nu ştiu ce mă apucase. Provocam un criminal care acum câteva momente îmi pusese cuţitul la gât.

Tipul avea un hanoracul alb şi pantalonii negrii şi gluga pe cap.

Îmi părea foarte cunoscut aşa că am încercat sa-i dau gluga jos dar el m-a prins de mâna şi m-a trântit scapând astfel.

M-am ridicat cu greu de pe pământ şi m-am uitat după el.

Nu se mai vedea nimic aşa că M-am pus la rădăcina unui copac.

De ce nu fug? Ceva lucea după o frunză şi m-am gândit să văd ce e.

-Uau , ce criminal. Si-a lăsat si cuţitul ...

L-am luat în mâna şi l-am privit.

L-am aruncat pe undeva pe lângă mine ignorând ce tocmai s-a întâmplat.

-Cum a putut să nu-mi zică?

Am izbucnit eu în plâns.

Nu-mi pasă de nici un criminal , îmi pasă că mama mă consideră un obiect în casa aia. De aia lipseşte mereu?