Creepypasta- O viata noua

Capitolul 19- Te rog...

Am iesit din camera lui Ben inchizand usa.

Am inaintat pe holul intunecat cand :

-Ai facut tot ce ti-am cerut?

Am auzit-o pe Silvia. Era la capatul scarilor vorbind cu cineva.

M-am pitit rapid in spatele noptierei pline de hartii si chei.

-Normal...Am spus ca te ajut!

S-a auzit o alta voce. Nu am recunoscut-o deoarece vorbeau in soapta. O vedeam pe Silvia cum isi flutura parul negru incontinuu.

Din pacate doar pe ea o vedeam din cauza scarilor ce-mi blocau privirea.

-Iar tu? Si tu vroiai sa scapi de ea!

-Nu stiu ce sa zic....am fost prieteni si o iubesc...

A spus o alta voce.

Asta sigur e Jack...El..el...nu pot sa cred ca Silvia se foloseste de toti ca sa ma distruga. Acum am si dovada! Stai...nu am nimic. Doar am auzit....

-O iubesti?! a inceput ea sa rada. Jack esti un criminal! O sa te umilesti asa? Daca o sa stai sa te gandesti asa incontinuu la ea...Imi pare rau Jack dar mai bine scapi de Lavinia inainte sa te atraga in plasa ei!

Am auzit discursul emotionant al Silviei. Nu....Jack spune NU! Te rog! Arata-mi ca nu o crezi si stii ca minte!

-Te rog...

Am soptit eu ascultand cu atentie si urmarind scena din fata ochilor mei.

Nu ma dezamagi Jack!  Gandeste-te la tot ce am facut impreuna! La cat am ras si la toate zilele petrecute prin cafenele...Arata-mi ca inca mai tii minte...

-Bine! O voi face!

I-am auzit glasul hotarat.

A facut-o... Nu pot sa cred...

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Ma simteam tradata de toti. Fie...sunt pe cont propriu de acum. Am sa le dovedesc ca-s mai buna de atat. Abia astept.

Cu totii plecasera iar eu m-am putut duce in camera mea fara ca cineva sa ma vada.

Am inchis usor usa camerei si am invartit cheia in broasca.

Lumina era stinsa si parca intunericul invaluia tot...

M-am asezat usor pe covorul pufos de culoare neagra ,cu spatele la usa.

Strangeam genuchii la piept si ma uitam cu ochii inlacrimati prin camera.

E adevarat tot ceea ce am auzit?

M-am ridicat de pe jos si m-am indreptat spre pat. Era aranjat , ciudat ,nu asa l-am lasat cand am plecat.

-Ceva nu e bine...

Am soptit cat sa ma aud doar eu.

Am dat patura moale la o parte...nimic. Am ridicat perna si am aruncat-o pe jos privind ceea ce se afla in patul meu. Era o lama de cutit pusa vertical in asa fel cand m-as fi asezat pe perna sa...

Cine a facut asta? Ugh , cand voi afla....! Nu! Stai...Sa le fac jocul.

Am pus totul la loc si am mai cautat prin camera. Nimic nu mai era ascuns...Ei credeau ca va fi asa usor? 

M-am asezat din nou pe covor  punand o sticla cu apa in fata mea.

Am intins mana spre ea inchizand ochii si respirand adanc. Intunericul acela ma calma. Am privit atenta sticla si in momentul urmator sticla plutea prin camera.