Creepypasta- O viata noua

Cap 17-Teddy

Am cazut pe iarba umeda imediat ce imaginile s-au terminat.

Aceea....aceea era mama mea adevarata? Mama mea a murit asasinata! Nu asa! Dar daca am fost mintita iar? Nu m-ar mira dupa cate s-au intamplat.

Vantul se potolise iar soarele aparuse. Ce se intampla? Aici nu este niciodata soare.

Copacii incepeau sa fie din ce in ce mai frumosi . Aici intotdeauna este ceata si ploua. De ce s-a oprit tocmai acum?

"Nu esti un copil obisnuit"

Ce a vrut asta sa insemne? Sunt obisnuita , nu e nimic special la mine.

Am simtit dintr-o data un impuls. Ceva ma facea sa ma simt ciudat. Era ca si cum ceva sau cineva ma privea. Ca si cum ceva ma devora,mai bine spus.

Am inceput sa merg din nou incercand sa ignor totul. Nu e ca si cum o bestie ar iesi tocmai acum dintr-un tufis incercand sa-mi manance fata. Ar fi cel mai nepotrivit moment.

Daca imaginile nu erau adevarate? Daca totul a fost o iluzie?

Dupa un timp de gandire am ajuns in fata casei.

Simteam ca nu mai pot merge , genuchii imi tremurau iar capul ma durea. Baietii , mai putin Mike si Ben erau in casa , se jucau video games  sau vorbeau...Ce casa de criminali..Ma rog, am vazut ca sunt multi copii in casa. Doar ca eu nu ii stiu decat pe Jeff , Ben , Mike si Slenderman.

Am intrat usor. Ceva era schimbat. Cu siguranta. Canapeaua mare comfortabila era in mijlocul sufrageriei imense, tablourile cu imagini sangeroase erau agatate pe pereti , biblioteca mare plina cu carti , covorul curat , nimic nu mai era aruncat. Masuta de cafea era ca noua. Nu era scrijelita. Nu avea cutite infipte in ea.

-Ce s-a intamplat aici?

Am intrebat eu privind in jur.

-Tu cine esti ?

A spus un baiat cu hanorac negru si cu o masca albastra ce parca iti manca sufletul.

-Sunt...

-Ea este Lavinia.

M-a intrerupt Slenderman , sau cum l-o chema.

El pur si simplu m-a privit si a inceput:

-Ok Slends si ea ce naiba cauta aici? Nu pare a fi o criminala...

Am facut ochii mari. Nu par o criminala? E de bine sau...? M-am trantit pe canapea langa Jeff.

-Nu par. Dar vrei sa vezi ca pot sa-ti infig un cutit in masca aia?

Am comentat eu.

Tipul si-a dat masca jos aruncand-o pe masa.

Dupa ce si-a dat si gluga jos am putut sa vad cum arata.

Era brunet , ochii de un albastru inchis.

Cine e? Imi pare foarte cunoscut.

-Jack?!

Am sarit eu de pe canapea. Nu se poate! E adevarat?

-Stai un pic...Teddy?

Am sarit pe Jack imbratisandu-l.

Toti erau cu ochii pe noi.

Jack m-a imbratisat si el si m-a pupat pe obraz.

-Ce dor mi-a fost de tine!

A zambit el.

-Stai , stai , stai ! Ce naiba? Ne explicati si noua?

A sarit Jeff curios.

-Eu si Lavinia am fost la aceeasi gradinita. Dupa am fost si in clasele primare si...

-Si dupa el a plecat. Parintii lui vroiau sa-l ia din tara , cum a fost si la mine. Si am mai tinut legatura cateva luni.

Am explicat noi doi.

-Si care e faza cu "Teddy"?

A intrebat Jeff fiind si mai curios.

Jack inca ma tinea in brate si zambea. Mi-a fost asa dor de el! Eram cei mai buni prieteni pana ne-am despartit...

Jeffrey se uita la mine ca prostu' , parca nu intelegea ce spun.

-Eu ii spuneam Teddy la gradinita...Fiindca tinea cu ea mereu un ursulet.

Ce?? Sa nu-mi spui ca nu mai tine minte? Ursuletul acela era de la el... Mi l-a dat de ziua mea. Eh , unele chestii se mai uita. Ma bucur asa mult ca m-a recunoscut!

-Bine amorezatilor....

A spus inteligentul ala plecand.

Jack imi facuse  ziua perfecta. Dar...ma tot gandeam la Silvia. Pun pariu ca minte chiar daca parea ca vorbeste din inima.

Si imaginile acelea...

-Teddy! Esti okay? Ce ai cazut asa pe ganduri?

M-a trezit Jack fluturandu-si mana prin fata ochilor mei.

-Da! Sunt bine!

Am spus afisand un zambet fals.

In acel moment usa de la intrare s-a deschis larg pe ea intrand Mike si Ben....tinand-o de mana pe Silvia.

Frumos.

-Um...Jack... Eu merg in camera mea.

Am spus dand sa plec.

Nu vreau sa stau sa o privesc pe Silvia insirandu-i alte minciuni lui Ben.

Am urcat rapid scarile fara sa ma mai uit la ei si am intrat in camera mea , trantindu-ma in pat.

Bravo super-man , parca vroiai s-o omori ! Ben nu realizeaza ce face. Cand se va trezi cu un cutit la gat o sa fiu acolo si am sa-i spun "TI-AM ZIS EU ,MĂ, TI-AM ZIS EU!"

Atunci sa vedem ce mai face.

Silvia va plati oricum. Chiar daca va trebui sa trec peste Ben.

Zilele ii sunt numarate.

*HEY HEY HEY

Acesta e capitolul , sper ca va place , l-am scris pe graba asa ca sorry pentru greseli si sorry ca e super repezit. Adica am trecut peste actiunea aia care nu prea exista cam repede. Sper ca va place ! Si poate daca reusesc sa-l termin o sa pun miercuri/ joi next-ul.
Abia astept sa vad parerile voastre! Mersi ca cititi!
Enjoy!