Idei & Schite: Random

No.2: Pretty

Momentan lucrez la cartea asta si incerc s-o termin pana de Craciun. Acesta este doar un fragment din carte, cand o sa o postez pe toata, daca sunteti curiosi, puteti sa treceti o privire :DD

Pretty //Feelings talking//

"-Arati dragut cand plangi, mi-a spus.

Daca ar sti cat de mult am plans din cauza lui..."

PROLOG

Prima oara cand m-am intalnit cu Helena o tin minte ca prin ceata, dar totusi stiu detaliile neimportante. Nu-i mai tin minte exact expresia faciala atunci cand m-am impieicat si am murdarit-o pe rochita ei roz pastel cu vata galbuie de zahar. Nu mai tin minte exact ceea ce a zis cand m-a atintit apoi cu ochii ei albastrui, mari, ca marea. Nu mai stiu exact ce ton de voce avea dupa ce mi-a zambit calduros cu toti dintii ei si cu toti pistruii ei veseli.

Stiu ca m-a ajutat sa ma ridic. Mi-a intins mana iar eu am acceptat-o, si desi eram murdara si zgariata din cauza asfaltului, ea nu a ezitat si nu s-a sters apoi repede de ceva.

I-am multumit, insa, cu lacrimi in ochi, caci vata mea de zahar era imprastiata pe pamant. Helena mi-a vazut tristetea si s-a dus la mama ei, parca, sa ne cumpere amandurora cate un con de vata de zahar. Si zambeam. Si ne distram. Si ne bucuram de fiecare moment petrecut in acea zi impreuna. Ne-am imprietenit repede, caci mi-a oferit ajutorul si m-a facut sa ma simt mai bine.

Sa fi fost atunci alta Helena? O Helena caruia ii placeau prieteniile si intorcea capul persoanelor intepate, insetate de atentie si popularitate?

Probabil asa este, caci de la sapte ani la saptesprazece s-a schimbat drastic. Si nici macar eu nu o pot intelege. Uneori ma intreb ce se afla in capul ei... Ma intreb uneori daca mai are un gram de afectiune copilareasca de atunci cand ieseam in fiecare zi in parc si ne jucam, nepasandu-ne de ce se afla in jurul nostru.

-Da-mi odata rimelul!, imi striga Helena fixandu-si reflexia din oglinda si intinzandu-si mana asteptand sa ii dau ce imi cere.

Clipesc rapid de cateva ori pentru a ma trezi din ganduri si amintiri, apoi ma grabesc la noptiera de langa mine si ii duc rimelul.

-Iarasi visezi cu ochii deschisi?, ma intreaba ea ironic cu o umbra de sarcasm in glas.

Imi scutur capul si ma asez pe patul ei imens. Nu zic nimic. Astept doar sa isi termine de colorat fata.

-Vezi ca am un parfum Chanel in dulap, stanga sus, schimba ea subiectul in timp ce isi mai face ultimele retusuri cu un ruj rosu, pal.

Oftez si ma indrept spre dulapul ei, cautand cu privirea dupa sticluta ei de parfum. Ma intind spre ea, insa nu ajung. Decid sa ma ridic pe varfuri, insa si asa sunt prea scunda pentru a putea apuca parfumul ei.

-Grabeste-te, mai avem doar douazeci de minute!, reverbereaza vocea ei enervata prin intreaga ei camera.

-Nu ajung!, ii raspund inapoi.

Imi arunc privirea peste umar sa vad daca va reactiona cumva. In schimb se holbeaza in oglinda, trimite saruturi imaginare si isi da parul "sarmant" peste umar.

Dau sa ii comentez ceva usturator, insa decid sa imi tin gura. Nu vreau sa incep o cearta cu ea. Odata ce am aprins scanteia, ea poate duce joaca la un incendiu major.

In cele din urma se intoarce spre mine cu un aer indiferent rasucindu-si o suvita satena de par pe deget.

-Lasa... poti sa-mi aduci celalalt parfum din sertarul de jos. Acolo ajungi si daca nu-ti ridici privirea.