No.3: Adiacent

38 5 3
                                    


Baiatul se uita la ea pe sub gene, prefacandu-se ca se focuseaza doar pe lingura si salata sa de pui.

Fata blonda chicoti cu mana la gura pentru a estompa sunetul vesel. Nu-si lua ochii din ecranul telefonului cat timp Frank se holba curios la ea.

Aceasta reactie a mai vazut-o la oameni. Scoteau sunete ciudate cand vedeau ceva ce le placea sau li se parea amuzant.

Isi lasa ochii inapoi in bolul de plastic cu salata. Isi puse degetele pictate pe marginile acestuia simtind o raceala racoroasa de la varza proaspata. Isi inchise ochii si isi cobori capul pentru a mirosi mancarea din bol. Stia ca are un gust ciudat, diferit fata de aceea de pe planeta sa. La inceput ii era frica si sila sa incerce asa ceva, insa se dadu batut pentru ea.

-Frank, inca nu mi-ai spus nimic despre tine, indrazni fata dupa ce isi inchise telefonul si si-l puse pe masa.

Baiatul ridica nonsalant din umeri si ii arunca o cautatura seaca inainte de a lua inca o furculita din salata.

Fata ii zambi si isi puse ochelarii rotunzi mai sus pe nas.

-Ce zici, iti place aici?, intreba ea privind in jurul ei prin fast food-ul in care se aflau.

Baiatul parca simti din nou puiul prajit. Pentru o secunda uitase complet de el.

El dadu afirmativ din cap fara a scoate un cuvant.

-Imi plac tatuajele tale, facu fata mai departe aratand spre gatul sau unde era pictat pe piele un scorpion negru si pe mana sa unde erau insemnate mai multe linii si cercuri.

-Ta.. tuaje?, isi ridica el privirea spre ea. Ce sunt alea...?

Fata nu-si putu stapani rasul, formand o bolta de veselie colorata deasupra lor.

-Tatuajele sunt insemnari sau imagini "pictate" cu un ac special pe piele.

-Astea nu sunt tatuaje... le am de cand m-am nascut..., raspunse Frank nedumerit si sigur.

Ea il fixa doar cu privirea zambind.

-Esti ciudat, ii zise ea.

Frank se uita la fata blonda nestiind cum sa reactioneze. Ce e ciudat? E de bine sau de rau? Dar se decise sa-i raspunda cu acel cuvant pe care-l invatase ascultandu-i pe ceilalti.

-Multumesc.

Fata scutura amuzata din cap si se ridica de pe scaun.

-Hai sa mergem. Vreau sa iti arat ceva.

Baiatul o urma lasand bolul de plastic pe masa restaurantului, insa lua cu el furculita si i-o indesa in buzunarul blugilor.

Era cu un pas in spatele ei, privind-o absent.

Auzi claxoanele in departare, fiind din fericire deja obijnuit cu galagia de unde venea el.

Se uita in jur vazand oameni cum se tin de mana si vorbind, razand si uneori doar zambind.

E un ritual sau ceva?, se intreba Frank marind pasul spre fata.

Fara a-si da seama ce face, ii prinse mana fetei intr-a sa. O luase prin surprindere, insa ea nu comenta deloc, iar dupa cateva momente de recapatare a ratiunii, ea se relaxa sub atingerea lui.

Ii zambi cu subinteles.

-De ce ai facut asta?, facu ea bland catre el.

-Nu stiu, asa fac toti, ii raspunse el aratand in jurul lor.

Fata zambi din nou dupa ce intelese ce zicea el.

Desi reactia sa i se parea ciudata, aceea fiind ca imita ce fac ceilalti, nu ii dadu drumul. Simtea o oarecare caldura si simpatie in palma, asa ca decise sa il tina mai departe de mana, chiar daca era evident pentru el ca nu stie ce inseamna asta.

-Am ajuns, facu ea cand ajunsera la o cladire pe jumatate construita.

Sarira gardul degradat si ruginit de fier si urcara rapid treptele blocului fara geamuri si usi. Fata o coti la un moment dat la stanga, unde se casca un toc prafuit de usa.

Nimeni nu zise nimic cand ajunsera pe acoperisul plat al blocului. Frank realiza ca se aflara la 10 etaje de pamant.

Idei & Schite: RandomUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum