The War

3.Dispreț

Sărutul cu Jae a fost incredibil, nu m-aș fi oprit, dar acesta spre deosebire de fratele său, știe când ceva este dus la extrem. Mă întrebam cum pot avea același sânge două persoane atât de diferite.

Jae s-a oferit să mă ducă acasă, dar am refuzat spunându-i că vreau să merg acasă, dar la el acasă.

Acesta a fost de acord. Poate așa îmi trecea starea de nervozitate și slăbiciune.

Ajunși la el, mă invită în dormitorul său. Îmi scoate din șifonier un tricou cu care să mă schimb ca să dorm.

Cât m-am schimbat, acesta s-a dus în bucătarie ca să-mi pregătească un ceai de fructe de pădure ca să mă încălzesc.
Ceea ce nu știa acesta era că eu deja începusem să mă încălzesc cam tare după prima tură de săruturi.

Intră în cameră și-mi lasă cana cu ceai lângă pat.

— Sper să te simți bine la mine acasă. O poți considera a doua ta casă.
— Mulțumesc. Chiar mă simt bine aici.
— Mă bucur să aud asta. Eu mă voi duce să dorm în cealaltă cameră.
— Ce ?.... De ce ?
— Nu vreau să-ți creezi o impresie proastă despre mine.
— Ohh.... Bine.
— Noapte bună.
— Merci și ție. O spun cu un ton dezamăgit.

Mă pun în pat cu cana de ceai și meditez asupra celor întâmplate în ultimele ore.

Acest băiat este foarte drăguț. Oare vrea de la mine ce mi-aș dori și eu de la el ? Chiar este interesat de mine ?
Da! Chiar cred că vrea ceva de la mine. O spun cu atâta siguranță de parcă îmi ceruse mână.

Îmi termin ceaiul, odată cu el și meditația mea. Încerc să adorm, dar nu reușesc. Mă tot gândesc la Jae, la cum sărută , cum mă strângea-n brațe în mașină și fericirea resimțită.

Mă uit la ceas, observ că este trecut de  miezul nopți și eu tot nu dorm. Un gest și totodată o dorința necontrolabilă mă împinge să-mi părăsesc camera.

Asta și fac, mă dau jos din pat și merg ușor spre camera unde dormea acesta.

Îmi dau jos tricou și mă așez lângă el. Acesta nu-mi simte prezența, dar nici nu doresc asta. Voiam doar să dorm lângă el.

Mă trezesc de dimineață cu câteva apeluri nepreluate din partea mamei, dar nu-mi pasă, nu-mi pasa de nimic în acel moment. Aveam o dispoziție prea bună că să-mi fie stricată de mama.

Mă ridic din pat și-mi pun pe mine cămasă cu care a fost îmbrăcat  el aseară. Mirosea atât de bine încât aș fi mâncat din ea.

Cobor din cameră și mă îndrept spre bucătărie, acolo era el pregătind cafeaua.

— Te-ai trezit ? Mă întreabă puțin dezamăgit.
— Da, îmi suna telefonul.
— Eu voiam să bem cafeaua împreună, în pat.
— Mulțumesc pentru intenție, dar nu mai ai țigări și nu pot bea cafea fară să fumez.
— Înțeleg. Vrei sa merg să-ți cumpar ? De fapt am altă idee.
Mai bine merge la cafeneaua unui prieten.
Și-ți prezint și câțiva din prietenii mei. Ce zici ?
— Da, sună bine.

— Du-te și te schimbă ca să plecăm, eu te aștept în mașină.
— Imediat.

M-am dus repede și m-am schimbat, simțeam o nevoie urgentă de a fuma.

Ies din casă, urc în mașină și plecăm spre cafenea.

Ajunși acolo ne întămpină un bărbat frumușel, brunet și creț, îmbrăcat lejer cu o pereche de  blugi negri și un tricou alb.

— Salut...Ce faceți ?
— Bine... Mulțumim răspunde Jae pentru amândoi.
— Eu sunt Jong Dae... Kim Jong Dae.
— Încântat de cunoștință Jong Dae, eu sunt Oh Jun.
— Oh ? Ești rudă cu Sehun ?
— Nu, nu sunt și nici nu mi-aș dori asta. Îmi e milă de Jae că sunt frați.
— Oricum ei nu au nicio legătură de sânge. Sunt frați vitregi.
— Serios ? Așa e Jae ?
— Acum se explică multe.