- Hai să mergem într-un loc liniștit, spun eu odata urcată în mașină.
- Iubita mea, mă sperii, ce s-a întâmplat?
Lacrimile mă podidiră, iar el se uita întrebător și disperat.
- Tatăl... tată meu..tatăl meu nu vrea să fim împreună, mi-a... mi-a interzis să te mai văd, i-am spus eu printre suspine.
Aceste vorbe l-au izbit puternic pe Matt care repeta nervos:
- Este acasă? Este acasă? ESTE EL ACASĂ? Răspunde-mi!!
- Nu...
- La firmă... este la firmă. Trebuie să îi vorbesc!
Matthew gonea acum mașina de parcă intrase în transă. Km creșteau, la fel și viteza.
- Încetinește, te rog! Spun eu, însă prea târziu, căci Matt pierdu controlul mașinii, ne izbirăm de copac, iar ochii mi se închiseră când mașina începu să se rostogolească.
***
Deschid ochii încetișor:
- Un... Unde sunt?
-Ești la spital, îmi răspunse o asistentă. Ai suferit un accident de mașină, acum ești bine, dar mâna ta va sta în ghips ceva timp...
- Matt...
- Oh. probail te referi la fratele tău. Este bine și el, a scăpat doar cu câteva zgârieturi. Nu s-a trezit încă.
- El...nu este fra...ffratele meu.
- Cum să nu, drăguțo? Probabil ești încă amețită după anestezie.
- Nu, vă în..înșelați. Deabia rosteam cuvintele, iar ce îmi spunea asistenta era de neînțeles.
- Mâna ta a fost rănit. A fost nevoie de intervenție chirugicală. Ai pierdut foarte mult sânge și testând grupa, am constatat că aveți și aceeași boală genetică.
- Boală genetică?
- Da, doctorul o să îți explice mai bine.
- Dar...nu suntem frați.
- Oh, scumpo, îmi are rău că afli așa... Se auzi vocea tatălui meu. Acesta este motivul pentru care am fost împotriva relației voastre... Elena, mama lui Matt... am fost îndrăgostiți o vreme...
- Dar, tată, nu e posibil...NU!!! Nu accept să cred asta.
***
Două luni mai târziu, doctorul îmi scotea ghipsul.... Doar ce aflasem că accidentul îmi agravase boala... Mai aveam maxim 6 luni de trăit...
Matthew? Probabil că aflase și probabil că el avea să fie bine...Eu? Mi-am golit conturile și m-am urcat în primul tren care a plecat din gară. Destinația? Necunoscută momentan. Oh, cât despre strigătul despre care vă vorbeam... Este către o iubire ce avea să rămână mută la strigătul disperat al inimii mele...
