Orașul Grimsland - locul în care cuvâtul masculin este un cuvânt ciudat, un cuvânt care este spus cu teamă. În acest internat sunt doar fete și femei. Profesoarele sunt femeie, elevele sunt fete, îngrijitoarele sunt și ele tot femei. Toate persoanele sunt femei, mai puțin animalele. Acestea sunt și de sex masculin, dar pentru cele din internat un animal de companie masculin este considerat o ciudățenie și de cele mai multe ori este abandonat. Niciun băiat nu a călcat aici niciodată. Se zvonește că fondatoare internatului a fost părăsită de un bărbat, atunci a creat acest loc doar pentru femeile părăsite.
De când mă știu am locuit aici, nu am văzut niciodată un bărbat, nici măcar pe internet. Toate site-le de socializare sunt făcute în așa fel încât să ne conectăm doar cu persoanele dinăuntru. Totuși, nu este un oraș care să ne interzică părăsirea acestuia, avem permisiunea, dar toate fetele care au plecat, s-au întors plângând.
-Christine, mergi cu noi diseară la film? E un nou film cu Camile Cattson.
-Sigur. Dar imediat după ce am spus ochii ei au scânteiat a teamă. Mi-am întors și eu privirea și am înmărmurit. Domnișoara Genevieve se îndrepta spre noi cu pași apăsați scoțând niște sunete ce-ți dădeau fiori. Jasmine a plecat numaidecât când a văzut-o, eu am rămas pe loc.
-Christine, bună, putem vorbi?
-Desigur, domnișoară Genevieve! Mă trage deoparte și se uite în toate părțile asigurându-se că nu ne aude nimeni.
-Am auzit că un băiat a intrat în incintă. Vreau să te asiguri că nu e niciun băiat aici. Caută oriunde, spionează pe toată lumea, doar să-l găsești.
-Desigur, domnișoară Genevieve!
-Nu-i spune nimic, nimănui, mai ales prietenei tale.
Am aprobat-o, apoi a plecat. Am rămas privind în jur după acest băiat pe care îl caută domnișoara Genevieve. Dar oare cum arată un băiat? Am plecat în camera mea și m-am asigurat că sunt singură. Am cautat pe internet cum arată un băiat și am găsit numai oameni hidoși pe care nu ai vrea să-i vezi niciodată. Am ieșit imediat. Un astfel de om nu e greu de ratat. Am așteptat până s-a întunecat afară, apoi m-am pregătit pentru film și am plecat spre Jasmine. Ea era alături de încă trei fete care erau într-o discuție foarte aprinsă. Tot drumul, plus jumătate din film am asistat la discuția celor trei. Pe la jumătatea filmului, am anunțat-o pe Jasmine că iau suc, iar toate au început să-mi spună ce fel de suc vor fiecare. Am oftat încercând să zâmbesc aprobator. Am ieșit și am cumpărat cele cinci sucuri, dar înainte să le iau am auzit un zgomot. Apoi o fată ieșind în grabă și privind înspăimântată. Ceva din poșetă i-a căzut, am lăsat banii, dar am lăsat și sucurile. Am luat plicul și am fugit după acea fată. După câteva minute, am văzut-o intrând într-o clădire ciudată. Am așteptat câteva clipe până să intru și eu. Când am intrat fata era fără cămașă și părul lung dispăruse și el.
-Tu nu ești fată! Am exclamat eu șocată. Cel din fața mea s-a întors spre mine temător, machiajul îmi dădea dubii, arăta exact precum o fată, dar corpul îl trăda. Tu ești!
-Chris, te rog, nu spune nimic... Dacă ar afla că sunt băiat m-ar alunga de aici. Te implor, Chris!
-De unde mă cunoști?
-Am jucat amândoi în piesa de anul trecut.
-Nu semeni deloc cu băieții pe care i-am văzut pe internet.
-Pentru că vă arată bărbați urâți și nemernici astfel încât să rămâneți aici.
-Tu de ce vrei să rămâi?
-Mama e singura mea familie, dacă eu aș pleca, ea ar veni cu mine, și ea ar trăi o viață plină de suferință.
-Tatăl tău v-a părăsit la fel ca pe toate celelalte?
-Nu toți bărbații sunt așa, Chris. Tata a iubit-o pe mama, în afara lumii ăsteia create pentru voi se află amintirea tatălui meu, iar mama are nevoie de toate astea.
-Nu-ți înțeleg rolul aici. Tu ce cauți într-o lume a femeilor?
-Am grijă de mama.
-De cât timp ești aici?
-De 15 ani.
-Care e numele tău adevărat?
-Diaval.
-De ce ți-au dat numele ăsta? Și te poți demachia? Îmi e foarte ciudat să vorbesc cu un băiat pe jumătate fată.
-Sunt singurul băiat pe care îl știi, cât de ciudat îți pare? Spune întorcându-se și demachindu-se. L-am urmărit cum făcea fiecare mișcare de parcă ar fi făcut-o zilnic până atunci, și dacă mă gândesc mai bine, așa a și fost. Avea trăsături foarte frumoase. Nu era deloc ca cei pe care îi văzuse.
-Destul se ciudat. În fiecare zi te machiezi?
-Da, dar acasă stau doar cu peruca.
-Cine mai știe de tine?
-Tu și mama. Asta doar dacă nu le vei spune, zice în timp ce se întoarce cu fața spre mine. Sțiu că Genevieve ți-a spus să mă cauți. Îi vei spune că m-ai găsit?
-Eu...
-Nu te gândi la mine, Chris, în momentul de față eu sunt doar un mincinos, gândește-te la mama mea, gândește-te că dacă singurul tău copil ar fi la un pas să plece, te-ai întoarce în lumea aia care e plină de amintiri dureroase?
-Diaval...
-Dacă vrei să mă spui, voi veni cu tine.
-Nu te voi spune. Abia am rostit, iar el s-a năpustit îmbrățișându-mă. Cât vei continua așa? Am șoptit retrăgându-mă speriată de căldura pe care o căpătase corpul meu.
-Atât cât este nevoie. M-am așezat pe pat și am privit în față.
-Ai fost afară?
-Dacă am fost în afara Grimsland-ului? Aprob din cap. Da, am fost de multe ori.
-Cum e afară?
-Ai fost în grădina ascunsă?
-Da.
-E mult mai frumos decât acolo. Dar în anumite locuri.
-În jurul Grimsland-ului ce e frumos?
-Totul e înconjurat de o pădure imensă. La mai bine de cativa zeci de km sunt niște munți ce par mereu înzăpeziți. De acolo poți vedea cele două lumi, asta și cea din exterior. E minunat acolo.
-Du-mă acolo!
-Vrei să te duc pe munte?
-Da, Diaval, vreau să ma duci pe munte, vreau să-mi arăți lumea exterioară. Acum vreau să mă duci pe munte.
-Bine, dar...
-Te rog! A zâmbit dezvelindu-și dantura minunată.
-Desigur, doamna mea! M-am înroșit când am auzit ce apelativ a folosit pentru mine.
-De ce te joci cu mine?
-Pentru că ești drăguță când te roșești.
Mi-am pus mâinile pe față și am așteptat să se pregătească pentru a ieși. Câteva zeci de minute mai târziu Diaval era și machiat și costumat. Am rămas uimită de cât de bine se maschiase, nu mă miră de ce nu mi-am dat seama până acum. Corpul său deși era acoperit de mușchi și era masiv, acum părea cu al unei fete, mult mai mare decât mine. Am urcat în mașina lui și am plecat spre granița orașului. Acolo paznica l-a oprit interogându-l. Se vedea că nu e prima dată când îl vede. Ne-a lăsat imediat să ieșim. După jumătate de oră de mers l-am pus să oprească mașina. M-a ascultat acordându-mi întreaga lui atenție, ceea ce m-a făcut din nou să mă roșesc.
-Diaval, tu ai... vreau să te întreb dacă ai... vreodată... o fată. Am spus completând fraza în mintea mea.
-Nu înțeleg.
