CONFESIUNILE SUFLETULUI

ÎNTREVEDERE CU MOȘ NICOLAE

ÎNTREVEDERE CU MOŞ NICOLAE

autor Viorina Pop ©

Undeva , pe un drumeag,
Am zarit un biet moşneag.
Mă privea cu ochi blajini
De-ți venea să i te-nchini.

-Ce cați moşule pe-aici ,
Încălţările-ai să-ţi strici?
Prin mormanul de nămeţi,
Nu ţi-e teamă c-ai să-ngheţi?

Îmi zâmbi pe sub mustaţă,
Scuturându-și barba creață,
Şi-mi vorbi cu ton sfios:
- Sunt trimis al lui Cristos!

Străbat sate şi oraşe ,
Ajut familii nevoiaşe .
Dumnezeu avut-a milă
Şi de fiinţa ta umilă .

Permanent mă trimitea
Să-ţi pun în pomul vieţii stea.
Şi cu fratele Crăciun
Speranţele să ţi le-adun .

Să ai putere să răzbeşti,
Prin ogeacuri pământeşti.
Ţi-am Lăsat credinţă-n dar,
Să poţi străbate acest hotar.

-În casă vreau să te poftesc
Moşule ,să-ţi răsplătesc
Bunătatea ce-aduceai
În casa mea un colţ de rai.

- Păstrează-ţi credinţa vie ,
Aşa cum era -n copilărie.
Eu mă duc,prin văi şi munţi,
Că sunt mulţi copii desculţi.

Nu au nici papuci, nici ghete,
Pe Moşul să îl aştepte.
Continui să-ţi fiu alinare
În momente de-ncercare .

Pentru a ta îngrijorare ,
Fata mea,îţi las zălog,
Un şir de mărgăritare.
Păstrează-l cu grijă,te rog!

- Nu vreau bijuterii,nicicât!
- Pune-l chiar acum la gât!
Îndată şirul de mărgăritar,
Au devenit mătănii de rozar.

Cununa sfântă de rugăciuni,
Făcătoare de minuni,
Rostită-n cinstea Maicii Domnului
Milostivă mijlocitoare-a omului.