CONFESIUNILE SUFLETULUI

SINGUR DE CRĂCIUN

SINGUR DE CRĂCIUN

autor Viorina Pop ©

Lângă vatra rece ca o tinichea,
Un om trist stătea și se gândea.
Tovărărăşie-i ţinea singurătatea,
Crăciunul şi-a pierdut însemnătatea.

Deodată, apăru din răsărit
Un inger în lumină învelit.
Pe umărul cel drept ușor s-a așezat,
Cu duioșie-n glas pe el l-a întrebat:

-De ce ai negura-n privire,
Când în jur străluce doar iubire?
-Domnul şi pentru tine S-a născut!
Mesia ,Cel făr' de început.

Gândeşte-te că Preamăritul Împărat,
Nici odaie să se nască n-a aflat;
În paie între vite, lăcaşul Lui a fost să fie,
Oferă-I sufletul împodobit cu bucurie.

Auzi colindul,în zare cum răsună,
Fi şi tu părtaş la vestea bună!
În plan spiritual sa-ți fie înălţarea,
Uită acum necazul şi-ntristarea!

Regăseşte-te în tainele credinţei,
Pentru noi, a luat haina umilinţei.
Speranţa-n Domnul să ți- o pui,
Nu-nceta să te-nchini doar Lui.

Divinizată și-adorată-i e ființa,
Dar, a dorit să cunoască suferința.
În lume chipul tău Şi L-a luat,
Și de necazuri nu a fost privat.

Eşti călător pe drumul vieţii,
Acceptă-ţi scrijelirea sorţii,
Primește-n suflet miracolul divin.
Ce s-a născut pe drum spre Viflaim.