Haunting

Capitolul IV 'Luck & Cherry'

Luck era un băiat foarte amuzant, disciplinat, matur si sensibil. Calităţile îi erau potrivite încă din copilărie. Iar maturitatea îl ajută în orice situaţie, critică sau normală. Era un om cu care puteai vorbi deschis. Dacă îl rugai să păstreze un secret, fără îndoială o făcea. Era genul de om înţelegător. Genul de om ce nu te plictiseală nici măcar dacă spunea ceva neinteresant. Te făcea mereu să râzi, să te amuzi şi orice spunea avea un sens anume. Era genul de om iubitor, ce chiar dacă nu cunoştea o persoana anume, dacă o vedea rănită în orice sens posibil , încerca să o ajute. Avea grijă de aproape toate vieţuitoarele fără stăpân. Dona bani oamenilor cu probleme de sănătate. Îi plăcea sa aibe grijă de vârstnici , dar, ca orice om , avea şi defectele sale.

Intr-o marţi, mă trezesc pe la 7, deoarece aveam o durere îngrozitoare de cap. Simţeam ca şi cum cineva îmi dădea pumni in cap. Durerea era insuportabilă. În momentul acela simţeam că leşin. Mă apucase o ameţeală de necontrolat . Simţeam cum picioarele îmi cedează. Nu peste mult timp, vedeam negru în faţă ochilor. Totul era închis. Toată lumină dispăruse.

Peste 2 secunde aud o bubuitură. Eram doar eu, care căzusem din cauza ameţelii. Leşinasem. Luck aude şi el bubuitura şi vine spre bucătărie vrând sa vadă ce s-a auzit. Mă vede pe jos. Mă strigă. Îl auzeam dar nu îi puteam răspunde. Mă strigă în continuare şi pentru că nu reacţionam a decis să îmi facă respiraţie 'gură la gură'. Se apropie de mine, îmi deschide gura, mă apucă de nas strângându-mă, işi ţuguieşte buzele şi mă sărută. O dată, de două ori, de trei ori, până mă trezesc.

Deschid ochii , mă uit la el , îl văd cum stătea peste mine și reacționez brusc.

-Ce..ce..ce faci?!

Începusem să tușesc .

-Cherry! Ești OK? mă întreabă el.

-D..da . De ce întrebi? Nu am pățit nimic. Sunt în regulă.

-Mă speriasem, imi spune Luck.

-De ce?

-Ai leșinat!

-Cum?! Ba nu. Sunt bine, nu vezi?  Chiar sunt! zic încercând să îl fac să înțeleagă. Crede-mă. Nu am nimic.

-Ar trebui să mergem la doctor.

Pentru un moment am tăcut, deoarece îl vedeam cum mă privește.

-Ce te uiți așa la mine?! De ce mă privești așa? Am ceva pe față? îl întreb fiindcă nu își putea lua ochii de la mine.

Părea dubios ,dar în același timp era şi romantic .

-Eşti la fel de drăguţă cum erai când eram mici. Ba nu. Mint. Eşti mai drăguţă.

-Stai , ce? De ce spui asta?

-Cuvintele astea? Am ţinut foarte mult timp asta în mine şi simţeam nevoia să ştii ce simt.

-Cum? Dar..nu se poate. Te văd  de 2 zile. Cum se poate ca '2 zile ' să se numească 'foarte mult timp' ?!

-Cherry..de fapt, eu sunt în America de 4 luni. Nu ţi-am  spus asta pentru că nu am vrut să ma cauţi. Simt totul de când eram copii. Doar că atunci , nu prea ştiam ce e dragostea. Acum însă, ştiu.

-De acum 4 luni?!? Asta înseamnă că m-ai minţit? deja deveneam nervoasă.

-Iartă-mă pentru asta, doar că nu ştiam dacă şi tu simţi la fel. Mi-era teamă să nu mă refuzi.

-Aşa imatur eşti?? Nu-mi pot crede urechilor. Ce aud acum e ..e...

-Cherry, ce-ai? mă întreabă Luck..