Haunting

Capitolul III 'Povestea demonului'

În anul 1959 , George Crustome , de nu mai mult de 30 de ani,  trăia liniştit cu familia sa în acea casă. Avea o soţie şi 3 copii.  Pe timpul ce afară era încă lumină , el era un om cu suflet, iubitor şi înţelegător. Dar când luna răsărea, se transforma din tatăl 'cel mai bun din lume' în cel mai rău. Luna îl făcea ca un 'vârcolac' ce nu îşi putea stăpânii furia. Nu se ştie sigur de ce era nervos sau de ce se răzbuna, dar fără milă şi-a putut omorî familia.

De pe site-ul de unde m-am informat scria : 'Când George a venit cu familia sa acasă, au luat micul dejun şi au dorit să meargă să se odihnescă puţin. Aveau 2 băieţi si o fată. Fata stătea separat de camera băieţilor şi fiind singură în cameră a decis să îşi facă o prietenă . Însă prietena sa era de pluş. Tot timpul vorbea cu ea. Se juca cu ea. O lua la masă. O lua la şcoală. O lua peste tot unde putea. Dar în momentul acela nu o găsea. Era disperată. Nu ştia ce să facă. Aşa că a ţipat. George şi soţia sa au venit în fugă la ea. Credeau ca să întâmplat ceva grav. Fata le-a spus ca nu şi-o găseşte pe Jakkie, păpuşa ei. George a început să o caute. Nu o găsise. Renunţaseră la căutare explicându-i că nu era singură păpuşă din lume si că mai sunt si altele. Dar ea refuză în mintea ei , în schimb alor săi le-au spus altceva.

George si soţia sa au vrut să se ducă la culcare . Au trecut si pe la băieţi să le ureze noapte bună. Când au intrat în cameră vedeau că se ceartă. Nu ştiau de ce ,dar au vrut să îşi rezolve problemele singuri. În numai 10 minute s-au calmat. Apoi toată lumea a mers la culcare.  La 2:58 toată lumea dormea , mai puţin George. Nu avea somn aşa că s-a dus să bea o gura de apă. Fereastra de la bucătărie s-a deschis brusc. Şi un vânt puternic a intrat în casă. George a inchis-o repede . Apoi a auzit ceasul cum se face 2:59. De atunci George a devenit acel om fără milă. Plin de răzbunare că nu a putut să doarmă în continuare din cauza ţipătului banal al fetiţei lui şi a certurilor zilnice ale băieţilor lui. S-a dus sus ,în camera fetei cu o puşcă în mână şi nu peste mult timp o ucide. Apoi s-a dus la băieţii săi în cameră şi fără să se gândească de două ori îi omoară si pe iei pentru că certurile lor erau infinite şi insuportabile. Dar acesta nu era un motiv de care sa vrei sa iţi ucizi familia. Soţia sa a auzit împuşcăturile si s-a dus să vadă ce se întâmplă. Când a ajuns în camera băieţilor îl vede pe George cu puşca în mâna si cum cei doi fii ai săi zac intr-o baltă de sânge, morţi.

Fără ca George să o vadă a luat-o la fugă în camera sa şi a început să scrie  un bilet. Pe bilet a scris exact ce a văzut si ce a bănuit. Era o declaraţie pentru poliţie în caz că nici ea nu va mai trăi. În acea noapte o ucide si pe soţia sa din răzbunare pentru copii. Din momentul acela, în fiecare zi, George nu putea dormi la ora 2 şi 59 de minute întîmplându-se lucruri complet bizare.'  şi după toate acestea am rugat-o pe madame Seriy să locuiască în altă parte până fac eu toate cercetările.

Peste două zile, am chemat o echipa care se pricepe la camere de supravegheat şi la aparatele pentru înregistrări vocale vii ,dar şi pe cele mai neauzite . După o zi, aflu de la acea echipa că în casă sunt peste 4 voci neauzite. Asta însemna că locuinţa era bântuită de mai mult de 4 fantome, dar în special de un demon fără milă.

În aceea zi, mai peste noapte , mă duc si eu acasă. Pe stradă mă întâlnesc cu Luck, un bun prieten din copilărie, pe care nu l-am mai văzut de mult timp. Doar aspectul feţei nu-l avea schimbat, în rest.. Acum avea 24 de ani. Şi fără să stau pe gânduri, îl salut:

-Bună, sunt Cherry . Mă mai ştii? îl întreb eu.

-Scuze, cred că mă confunzi, îmi spune.

-Nu, ba dimpotrivă. Te ştiu chiar foarte bine. Tu eşti Luck. Luck Averrstone.

-De unde îmi ştii numele?