Războiul Dragostei

Capitolul 1

  Sunt un soldat oarecare, care își apăra cu propria viață Patria. Țara mea și cu țara vecina sunt în război de 102 ani. Eu sunt soldatul țarii Mirina iar țara vecina este Silina. Chiar dacă sunt un soldat oarecare, știu ce este un război, dar nu știu care este sentimentul unui soldat pe câmpul de luptă.
Mi-am pierdut familia în acest război, omorâți de către țara dușmană. De atunci am jurat că nu voi murii până când țara vecină nu va avea o înfrângere pe măsura. Focul inimii mele arde și abia așteaptă ziua adevărată a confrunătrii dintre noi.
Este o zi însorită de primăvară. Copacii reînvie și sunetul păsărilor se aude din nou printre meleagurile noastre. Oamenii fericiți de venirea primăverii, bucuroși încep a ieși din casele lor călduroase până atunci. Copii veseli se joaca șotron și alte jocuri. Noi soldații ne pregătim pentru ziua cea mare. Comandantul armatei se apropi de mine și-mi zice:
- Soldat, pentru ce vom lupta ?
- Pentru țară și meleagurile noastre, pentru oamenii care au murit pe nedrept.
- Bravo soldat. Să nu te descurajezi.
- Am înțeles, comandante. spun eu drept ca un soldat.

După pregătirile care au urmat să se facă, m-am pornit ușor spre cortul meu rece și urat. Stau puțin pe gânduri și ma gândesc. Ma gândesc ce s-ar întâmpla dacă meleagurile noastre n-ar mai fi în război ? Ce s-ar întampla dacă am fi toți fericiți ? Ce s-ar întâmpla dacă nu am mai plânge, și am fi împreună și uniți ?
Roy, revino-ți. Cum a zis și comandantul nu te descuraja. Ești un soldat apărator, și în război. Nu e momentul să te gândești la asta. După câteva clipe începe a striga cocoșul, asta înseamna că este timpul pentru masă. Ma pregătesc să mă duc la cantină și sa mănânc. Ajung acolo repede, însă mă întâlnesc cu câțiva soldați și începem a sta la vorbă:
- Roy, știi că în câteva săptămâni va începe adevăratul război ?
- Câteva săptămâni ? zic eu mirat. Dar comandantul nu ne-a anunțat, de unde știi ?
- L-am auzit vorbind cu voievodul. Se pare că voiau sa ne zică pe ultima suta de metri.
După câteva clipe de liniște toți ne-am dat seama că ne-am putea pierde unul pe celălalt pe câmpul de luptă. Ne-am îmbrățisat bărbătește, și ne-am dus la masă.

După masă mă duc prin sat să mă plimb și să-mi mai văd odată meleagul drag. Cine știe poate nu voi mai fi după război. Apoi ma gândesc. Iar te descurajezi Roy ? Fii calm și ai încredere în tine.
Mă plimbam liniștit până am văzut niște băieți bătându-și joc de... BUNCIUL MEU ? Era și el un soldat foarte important, care a slujit țara asta și voiam să îi calc pe urme, dar nu contează asta. M-am dus repede să întervin și...  

Țin să precizez că asta este o poveste de istorie ficțiune, adică este istorie, dar nimic din ce se povestește aici nu este istorie adevărată. Tot ce este aici este din capul meu de acum un an, povestea asta a fost pe un joc, și eu am transcris-o aici, DAR ESTE A MEA.  Dacă vă place și dacă vreți ajutați cartea să avanseze cu o părere și un vot. Merci. :) 

543 cuvinte. :))