Războiul Dragostei

Capitolul 3

După discuție eu am mers mai departe cu Kassto în urma mea. Chiar dacă gândurile îmi fugeau în altă parte, făceam tot posibilul să rămân în lumea asta cu gândul, nu în paradis.

- Royyy. se aude o voce din spatele meu, mă întorc și îl văd pe Kassto respirând greu, ce a pățit tipu' ?
 
Revenindu-și puțin spune ușor nervos:

- Tipule, tu vrei să mă omori ? De ce mergi așa repede ? spune cu o privire ucigătoare, așa face când e nervos. : ))

- Nu ai spus tu că e urgent ? spun eu dând din umeri.

El nu mai spune nimic și ne continuăm drumul. Fără să-mi dau seama ajung la bază. Comandantul când ne vede, aleargă spre noi îngrijorat, foarte îngrijorat. Nu l-am văzut niciodată așa, dat fiind că el se crede curajosul tuturor. În fine sunt super curios să aflu ce este atât de „grav”.

- Băieți, trebuie să vă spun ceva foarte important. Dar nu aici, veniți în cortul meu. 

Mergem pe drum, îl observ pe comandant mâncându-și unghiile, semn că este stresat. Poate este mai grav decât am crezut, de fapt nici nu am crezut că există ceva grav, dar observându-l pe el, ori ne va da o veste proastă ori ne va trimite de aici direct pe câmpul de luptă. Fără să-mi dau seama am ajuns în cortul rece și puțin mai mare ca al tuturor de p-aici, doar e comandantul normal că are mai mare. Okay, lăsând glumele la o parte, sunt foarte îngrijorat de ce ne va spune.
Kassto fiind mai curios din fire, sare cu gura.

- Ăăăm ne spuneți despre ce este vorba ? 

Uitându-se puțin trist dar în același timp îngrijorat, de parcă a aflat că mâine se sfârșește lumea și nu știe cum să ne spună.

- Băieți, am aflat că conducătorii din Silina ne-au invadat țara, nu ne-au chiar invadat, dar au reușit cumva să intre în țară, iar fata dușmanului nostru *comandantul țării dușmane* este aici. Și cred că pun ceva la cale. Am o misiune foarte importantă pentru voi, fiindcă în voi am mare încredere. Ați și avansat în pregătire.

Eu și Kassto ne uităm nedumeriți unul la altul. Iar eu sunt puțin în șoc, mereu mi-am dorit să mă răzbun în fața celui care mi-a omorât familia cu sânge rece acum mulți ani. Dar simt cum un fior îmi trece prin suflet. Oare este frică ? Oare voi avea curajul să stau drept în fața lui ? Voi avea curajul să lupt sau să fac vreo mișcare în fața dușmanului ? Îmi trec o mie de gânduri, și parcă iar sunt în transă, am des transe și cred că sunt provocate de la șoc. 

Sunt zguduit de Kassto, care mă întreabă dacă sunt bine. Eu îmi scutur capul să-mi revin:

- Da, sunt bine.

- Bine, uitați ce aveți de făcut. Trebuie să vă infiltrați în țara vecină. Și să aflați ce pun ei la cale. Trebuie să vă prefaceți că sunteți de-ai lor, și să le câștigați încrederea. Ca apoi să ne transmiteți tot ce se întâmplă, apoi vom vedea ce v-om face. Trebuie să plecați în zori, puteți pleca să vă pregătiți.

Kassto din nou spune ceva care ne derută pe mine și mai mult pe comandant.

- Domnule, dv.....

__________________________________

Gata și acest capitol.
550 de cuvinte, e bine. 😎

Vă rog să trageți cu ochiul și la povestea prietenei mele IlincaGoia, e la început și are nevoie de sprijin. Are o poveste foarte frumoasă și are deja 3 capitole. 😍