După ce liftul a ajuns la parter , ies rapid din bloc și ma îndrept cat de repede spre casa. Nu știu dacă am luat decizia corecta , dar ce mai era de făcut, oricum el mâine urma sa plece , iar faza cu ținem legătura ,oricum nu ar fi durat mult . Am un oarecare regret ca am plecat, asa , pur și simplu , dar chiar nu avea rost sa continuam, ceva ce defapt nu exista .
Deliric point of view:
Nu pot sa înțeleg de ce Ana a plecat , pur și simplu , oare am greșit eu cu ceva , chiar nu îmi dau seama . În puținul timp de când o cunosc sau cel puțin credeam asta , ea părea o fata atât de sigura pe ea , atât de curajoasa , iar acum a fugit exact ca o lasă, chiar nu știu ce sa mai zic . Ziua trece destul de repede , iar eu nu o pot scoate pe fata aia din capul meu , nu înțeleg ce se întâmplă cu mine . Când se face destul de târziu , ma pun sa dorm , pentru ca mâine am tren de dimineață.
Sunt trezit de alarma , pe care o aman de câteva ori , și când ma reuit la ceas observ ca e deja 6 jumate și eu nici nu sunt îmbrăcat . Norocul meu e ca trenul întârzie aproape mereu , dar tot trebuie sa ma grăbesc . Ma îmbrac repede , îmi iau bagajul și urc în lift.
Când urc în lift îmi reapar în minte imaginile cu Ana , mai ales momentul în care o data cu închiderea ușilor acestui lift, nu am mai văzut-o și nu am reușit sa dau de ea , închiderea acestor usi a reprezentat și închiderea povestii noastre . Sunt trezit din gânduri de un om care ma întreabă nervos .
Omul :-Cobori mă o data , sau stau aici toată ziua ?
Deliric :-Da , cobor acum , spun ușor confuz , trezit din gândurile mele .
Urc un taxi și ajung la gara . Cobor și merg pentru a aștepta trenul, stand pe o banca în așteptarea trenului , care normal ca întârzie, cineva îmi pune mâinile la ochi . Deodată simt acel parfum puternic de iasomie , al Anei , oare chiar e ea . Când ma întorc sa ii dau mâinile de la ochi mei o vad pe aceasta .
Nu apuc sa zic nimic ca aceasta ma sărută.
Deliric :-Ana .spun eu mirat
Ana:-Da chiar eu , sau ce m-ai uitat atât de repede ?
Deliric :-Nu , doar ca nu ma asteptam sa vi.
Ana:- Doar nu credeai ca o sa scapi de mine atât de ușor.
Deliric :- Nu voiam sa cred asta , nu jnteleg ,de ce mi-ai făcut asta ?
Ana :- Chiar nu știu ce a fost cu mine , m-am speriat ,deoarece lucrurile au mers prea repede intre noi , și nu am vrut sa îți faci o părere proasta despre mine, asa ca am plecat. În ziua aceea am avut atât de multe regrete și simțeam ca am luat cea mai proasta decizie , mi-am amintit ca tu ai tren azi la 7 și am venit sa îndrept lucrurile , mai are rost?
Delirc:-Da mai are rost , Ana știu ca nu te cunosc de mult timp , însă m-am atașat mult de tine în ultimul timp , Nu spun asta prea des , dar chiar te plac . Eu zic ca merita sa ne dam o șansă , ai făcut cea mai buna alegere ca ai venit .
Observ trenul ca vine , aceasta îmi întinde o foaie , și îmi spune sa o deschid în tren . O strâng tare în brate , o sărut, apoi ma urc in tren. După ce ma îndepărtez de Craiova , decid sa deschid . bilețelul , nemaiavând răbdare, biletele care e gol . Ma speri, apoi realizând cat de prost pot sa fiu , ma uit pe partea cealaltă a foii , pe care erau scrise următoarele rânduri :
" Deliric ,
Știu ca timpul petrecut împreună , a fost scurt , iar din cauza mea a devenit și mai scurt . Nu știu dacă v-a fi ceva intre noi , nu știu dacă tu mai simți ceva pentru mine , și nu știu dacă voi avea curajul sa îți dau acest bilet . Eu sper ca da , deoarece nu as vrea sa am vreun regret , vreau sa știu ca măcar am încercat. Acum e imposibil sa fie ceva intre noi , dar poate într-o zi ...
Știu ca e destul de demodata chestia asta , dar îți las aici adresa mea , nu facebook-ul, nu numărul de telefon, adresa mea , pentru a ne trimite scrisori, asta dacă și tu vrei . Asta e prima scrisoare, iar dacă tu vrei poate fi și ultima sau poate vom continua nebunia asta .
Ana , ghidul tău. "
Deliric :-Într-o zi Ana , într-o zi ...
Sfârșit.
Asta este ultima parte a povesti , sper ca v-a plăcut, chiar dacă ultima parte a fost cam siropoasa .
