Capitolul 2- noua mea casa

2 0 0
                                    

-Vom discuta si maine, acum culca-te, este tarziu.

-Bine, noapte buna, Daniel! Noapte buna, Simona!

-Noapte buna, puiule!

Dupa ce cei doi plecara, m-am pus in pat incercand sa adorm. Dar nu puteam deoarece nu puteam sa imi iau gandul de la ce mi s-a intaplat. Nu stiam cine sunt, cum ma chiama, sau cine sunt parintii mei.
In cele din urma am reusit sa adorm.

Dimineata urmatoare m-am trezit si am coborat jos, Daniel si Simona ma asteptau deja cu masa pregatita.
-Buna dimineata, scumpo! Cum ai dormit?

-Foarte bine...

-Ma bucur ca spui asta, poftim la masa, pana nu se raceste.

M-am asezat la masa si am mancat impreuna.
Dupa ce am terminat de mancat Daniel ma intreaba:
-Nu iti amintesti nici macar cum te cheama?

-Nu, nu imi amuntesc absolut nimic.

-Stai linistita, vom afla cine esti! Pana atunci vei locui cu noi!

-Yeeii... imi place sa imi petrec timpul cu voi... sunteti... ca un fel de parinti pentru mine.

-Ne bucuram sa auzim asta! Promitem sa avem grija de tine si sa te iubim ca pe propria noastra fiica! Nu te vom lasa! Pentru ce te iubim!

-Si eu va iubesc!❤ nu stiu ce faceam daca nu apareati voi!

-Daniel, Simona, va multumesc pentru tot!

-Spune-ne mami si tati!

-Bine, mami si tati❤

Drumul viețiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum