Dupa discutia cu cei doi, m-am pus in pat pentru ca maibe trebuia sa ma duc la scoala. Ma gandeam la cum va fi prima nea zi de scoala aici, sper ca ma voi intelege cu colegii.
Si ince incet ma iau cu gandurile si adorm. In timpul somnului am inceput sa transpir, simteam ca ma sufoc in somn. Vedeam sange... foarte mult sange. Inima imi batea foarte tare si nu stiam daca visez sau nu. Eram intr-o incapere mare, pustie si plina de sange, gloante si cutite. Voiam sa ma misc... dar nu puteam parca eram paralizata. Am vazut o silueta alba cum se apropie.
-NU! Tip eu deodata trezindu-ma in camera mea.
Eram foarte transpirata si speriata. Am aprins lampa de pe noptiera de langa pat. Asa era mai bine. Incepusem sa ma linistesc, dar nu puteam sa adorm de frica.
Era 5 dimineata. Vazand ca se face lumina afara am incercat sa adorm.
Am auzit o voce blanda:
-Miruna, draga mea, e timpul sa te trezesti.
-Deschid ochii si o vad pe Simona.
Ma ridic din pat. Ma duc la baie si privesc in oglinda. Ma uit la parul meu saten si ciufulit, la ochii mei caprui si la cearcanele mele.
Mda... se pare ca am nevoie de mult fond de ten :))
Dupa ce ma spal pe dinti si ma machez, ma duc sa ma imbrac.
Cu ce naiba sa ma mai imbrac-.-
In cele din urma mi-am luat niste blugi negri si un tricou alb peste care am luat o geaca de piele neagra naturala peste. Imi iau geanta, telefonul si cobor.
Cand ajung i vad pe Daniel si Simona la masa.
-Nu mananci, scompo? Zice Simona.
-Nu, nu imi este foame, mancati voi! Eu trebuie sa plec. Pofta buna!
-Stai! Spune Simona. Ia banii astia intinzandu-mi 50 de lei. Poate iesi si si tu la un suc cu colegi.
-Multumesc! Ne vedem cand vin!
M-am incaltat cu niste tenesi albi si am plecat. Pe drum ma tot gandeam la visul de aseara. Trebuia sa fiu cu ochii in 4 caci nu poti sti niciodata cine iti poate iesii in cale. Am momente in care ma gandesc numai la asta si am momente cand ma uit in gol si vad sange, nu stiu de cen nu mi s-a mai intemplat asa ceva...
Oare ce se intampla cu mine? Ceva nu e in regula... oare sa i spun Simonei si lui Daniel? Nu, ei ma vor duce psiholog si nu vreau asta... nu am nevoie de psiholog. Nu, Miruna, trezeste-te. Poate e ceva de scurta durata sau... poate ca imaginatia in joaca feste.
CITEȘTI
Drumul vieții
Teen FictionViata este plina de suisuri si coborasuri. Exista clipe cand am vrea sa renuntam la tot, dar exista anumite lucruri si sentimente care ne opresc.
