Mi-am pus toata increderea in Daniel si Simona. Sperca voi afla cine sunt, in plus suntem in septembrie, azi era prima zi de scoala... eram foarte suparata ca nu ma pot duce din cauza ca nu stiu cine sunt.
A doua zi dimineata:
M-am trezit, eram singura acasa... probabil ca Daniel si Simona erau la politie. Am coborat sa mananc ceva. Dupa ce am mancat au aparut si ei.
-Heii! Ce ati aflat?
-Am fost sii, pot sa zic ca esti norocoasa. Numele tau este Iacob Miruna. Esti nascuta pe data de 28 februarie, si ai 16 ani.
-Doamnee!! Nu pot sa credddd!!! Sunt super fericita. Dar parintii mei?
Cei doi se intristara si se uitau unul la celalalt.
-Din pacate, nu am aflat nimic despre parintii tai... ne pare rau... spune Simona dandu-mi certificatul meu de nastere. Sa ai grija de el. Pe mama ta o cheama Iacob Andreea iar pe tatal tau Iacob Andrei.
Am urcat sus in camera mea... iar apoi am observat ca am uitat sa iau certificatul de nastere... am coborat, dar m-am oprit intr-un colt.
-Simona, trebuia sa i spunem adevarul despre parintii ei.
-Tu esti nebun?! Cum sa i spunem unei copile de 16 ani ca parintii eu sunt morti?!
Cand am auzit, am lesinat... cei doi auzind cazatura au venit repede.
Mai tarziu...
-Draga mamei! Auzeam o voce...
-Eu sunt mama ta!
Eram pe un pat de spital intr-un loc care parea sa fie un depozit vechi. In fata mea era o femeie intr-o rochie alba sfasiata. Avea parul blond si ochii verzi.
-Mami! Intoarce-te inapoi! Te implor! Nu pot trai fara tine!
-Draga mea, la varsta de 15 ani ai fost rapita... tatal tau a plecat dupa tine, si a fost omorat!
Eu, cand am vazut ca niciunil nu va mai intoarceti acasa, m-am panicat atat de tare incat am facut imfarct. Stai linistita, Daniel si Simona vor avea grija de tine. Tu esti singura noastra fiica, fa-ne sa fim mandrii de tine... dar mai ales, ai grija la necunoscuti, cel care te-a rapit inca traieste!
-D-da mami, voi avea grija... TE IUBESC!
-Si eu, fata mea, ne vom mai vedea... in vise.
Deodata m-am trezit plangand pe patul de spital. Eram inconjurata de Daniel, Sinoma si inca doi doctori.
-Miruna! Esti bine?
-D-da, sunt bine... am visat-o pe mama.
-Stim, te-am auzit...ne pare rau ca te-am mintit dar, nu voiam sa suferi...
-Stati linistiti... am afat.
Cei doi m-au luat in brate , apoi m-au dus acasa.
-Cred ca ar trebui sa te ducem la un psiholog.
-Nu, nu am nevoie, sunt bine.
-Esti sigura?
-Da, sunt bine.
CITEȘTI
Drumul vieții
Novela JuvenilViata este plina de suisuri si coborasuri. Exista clipe cand am vrea sa renuntam la tot, dar exista anumite lucruri si sentimente care ne opresc.
