Râuri de sare

Adevărul

- You told me that you were going to leave her alone, Roger, she had payed her price!* se auzi ca dintr-un balon vocea rugătoare a lui Carol.

- I know what I said, but that deal is now dead! And you are going to be dead too if you don't let me to bring back her memories!**

- Why are you doing this? What have we done wrong?*** a spus din nou Carol, dar de această dată mai clar și având emoția unui copil rămas fără apărare.

Eram culcată cel mai probabil într-un pat de spital, iar sub cap simțeam o pernă moale așa ca la mine acasă. Mi-am deschis ochii în timp ce Carol termina de vorbit, dar vederea îmi era încețoșată. Nu puteam să văd decât alb oriunde întorceam privirea, singurele două pete mai întunecoase cred că erau cei doi bărbați pe care îi auzisem mai devreme.

-Quiet! I don't have to explain you anything!... Look who is awake!****

Vederea îmi revenea la normal și am putut să observ că eram într-o cameră goală care avea un miros ușor de tămâie în aer. De asemenea, l-am văzut pe Roger care de fapt nu mai arăta ca acel Roger pe care îl cunoscusem în club, ci avea înfățișarea unui adevărat american. Se îndrepta spre mine cu pași mari și lenți în timp ce Carol rămăsese în urmă nemișcat și fără să dea ochii cu mine.

Carol arăta pur și simplu devastat. Cămașa lui scumpă era ruptă și pătată, era plin de vânătăi și zgârieturi, pantalonii lui erau la rândul lor zdrențuiți, iar părul îi era răvășit. Cât despre expresia lui... ei bine, arăta ca un om care tocmai pierduse tot ce avea mai de preț. În ce eram implicată de l-am distrus într-un asemenea hal?

Între timp, acel Roger a ajuns la marginea patului de spital în care mă aflam și mă studia cu superioritate. Singura întrebare care mi-a ieșit atunci pe gură a fost:

-Cine ești?

Când a auzit ce am spus cu acel glas scârțâit pe care îl aveam, a început să râdă scurt și zgomotos, apoi s-a uitat la Carol:

-The girl doesn't recognize me! That's hilarious! Can you, please, be nice and explain her what I am going to do to her and if you want, you can even tell her the truth, so that she won't be too surprise when the magic will be gone. You have 5 minutes! Good luck, Carol!*****

După ce spune acestea, din care am înțeles doar o mică parte, Roger părăsește încăterea rânjind. Când m-am uit la prietenul meu, am constatat că nu se mișcase deloc, parcă era o statuie din parc plină de găinaț. Am încercat să mă ridic ca să îl iau în brațe și să îl îmbărbătez, dar a fost prea brusc, m-a luat amețeala și m-am prăbușit într-un mod dureros la picioarele patului. Totul era atât de curat acolo încât ai fi putut mânca de pe jos. Totuși, căzătura m-a făcut să simt durerea unei vânătăi în cot pe care cred că o avem din club. Oare când se întamplase asta? Ce dată era azi?

Auzindu-mi prăbușirea, Carol a făcut un efort să vină mai aproape și să mă ajute să mă așez înapoi pe pat. Nu a luat loc lângă mine, ci a rămas în picioare în fața mea. Chipul lui era ferm și nu mai lăsa emoțiile să i se citească. Privindu-l astfel era destul de înfricosător și amenințător, dar am încercat să nu-mi las uimirea să îl facă sa se simtă și mai prost.

Am deschis gura să spun ceva, dar nu m-a lăsat să vorbesc:

-Melania, ști ce s-a întâmplat? Normal că nu! O să îți spun eu ce s-a întamplat: nu am trecut testul idiot al lui Roger... Și cât ne-am chinuit și eu și Vlad! Dar apoi a trebuit voi să vă lăsați duși de val și să vă pupați! Sunt sigur că asta a ruinat totul! a spus Carol dintr-o suflate oprindu-se gafâind nervos.

Fața mi-a picat. Mă simțeam atât de prost... Râurile de sare încercau să își facă loc spre suprafață, cu toate că mă chinuiam din răsputeri să le opresc. Lacrimile îmi bălteau în ochi și mi-am ridicat privirea pentru un contact vizual care l-a mai înduioșat puțin pe prietenul meu, îi era milă de mine.

- Cu toate că nu te pot învinovăți pe tine de asta. Tu nu știai nimic din adevăratul tău trecut, a spus Carol.

Acum mă săturasem. Era evident că el nu avea de gând să elaboreze. Din câte mă prinsesem eu până atunci, am realizat că de fapt trecutul meu era o minciună magică sau așa ceva. Asta ar explica de ce Carol mi-a spus „Melania", cred că ăsta era numele meu real. Dar încă mai aveam întrebări.

-Carol, spune-mi, te rog ce dată este astăzi și cât este ceasul.

Faptul că am vorbit l-a uimit, dar în același timp l-a făcut să se simtă mai confortabil.

-Este 16 mai, ora 7 dimineața, îmi răspunde după ce aruncă o privire asupra ceasului său.

-Ok, asta explică de ce îmi e foame. Acum, nu am de gând să îți pun multe întrebări, vreau doar să știu dacă am înțeles cum trebuie: Mă chema Melania înainte să îl rog pe acel Roger să îmi șteargă memoria și să îmi creeze altă viață sau ceva de genul ăsta. Tu și Vlad ați încercat să faceți totul cât mai realisic, dar și să vă asigurați că totul a decurs cum trebuia. De aia tu te-ai purtat așa cu mine în acea dimineață: încercai să vezi dacă Roger a surprins toate detaliile unei vieți false perfecte. Apoi ai organizat acea petrecere în cinstea majoratului meu care cine știe dacă era de fapt adevărata mea zi de naștere ca să pari convingător. Am dreptate?

-Uau! Chiat te prinzi repede, deci Roger chiar ți-a păstrat toate calitățile și defectele.

Voia să mai continuie, dar i-am tăiat vorba cu un zâmbet:

-Super! Acum vreau să știu dacă acest Roger este același de seara trecută.

Auzind acestea, lui Carol i-a pierit zâmbetul:

-Da, este același, doar că ieri era deghizat. De când l-am văzut la masa noastră mi-am dat seama că am dat greș și că avea de gând să te ia așa că mă omora felul în care putea să tragă de timp.

-Deci îmi voi primi vechea viață înapoi. Ce poate fi atât de rău? spun cu un zâmbet plin de speranță.

Carol s-a întristat și mai tare și avea și mai multă milă în ochi, dar înainte să mai poată spune ceva a intrat Roger.

......................

Traduceri:

*-Mi-ai spus că o vei lăsa în pace, Roger, a plătit!

**-Înțelegerea este moartă (a picat) acum! Și tu vei fi mort de asemenea dacă nu mă vei lăsa să îi readuc amintirile!

*** -De ce faci asta? Cu ce am greșit?

**** -Liniște! Nu sunt obligat să îți explic nimic!... Uite cine s-a trezit!

***** -Fata nu mă recunoaște! Ce amuzant! Ai putea, te rog să fi drăguț și să îi explici ce am de gând să îi fac și dacă vre, poți chiar să îi spui adevărul ca să nu fie prea surprinsă cand magia va dispărea. Ai 5 minute! Noroc, Carol!