-Şi cum a fost prima întâlnire cu tati?
-A fost un eşec total.
‘‘ –Unde mă duci? L-am întrebat în timp ce ne plimbam pe străzile pustii ale Londrei.
-Um... Mă gândeam să mergem să mâncăm ceva, şi după să ne plimbăm prin parc.
-Sună bine.
I-am zâmbit. Sunt sigură că i-am zâmbit. Cum aş fi putut să nu îi zâmbesc când era atât de dulce? La început am zis să mergem la Nando’s. Asta până Harry m-a sunat să îmi spună că el şi prietenii lui merg la Nando’s şi să mă întrebe dacă vreau să merg cu ei.
-Nu, am altă treabă mai importantă, i-am răspuns.
-Ce treabă? Gemmz, unde eşti şi cine dracu e cu tine?
Nu am ştiut ce să-i spun. Mereu am minţit prost. M-am uitat la Ashton, iar el mi-a facut semn spre parc.
-Sunt într-un parc. Singură. Am nevoie de aer, nu m-am simţit bine azi.
-Oh... Ok. Vrei să vin să te iau? Nu e bine să umblii singură prin parcuri noaptea.
I-am trântit un ’NU’ în nas şi am închis telefonul. Probabil că a rămas cu telefonul la ureche, ascultând linia moartă, apoi s-a gândit un pic şi şi-a dat seama că e ceva în neregulă. Cert e că a venit după mine.”
-Cum puteam să stau acolo când sora mea era singură într-un parc? Mă rog, aşa credeam. Aia a fost cu adevărat o aventură, a zis Harry lăsându-se mai pe spate pe canapea.
A luat-o pe Emily în braţe, spotindu-i.
-Când o să creşti şi tati o să te întrebe unde eşti şi cu cine, tu să nu îl minţi cum a făcut mami cu mine, da? Pentru că poti păţi ceva rău şi tati nu o să ştie unde să te caute.
Emily a dat din cap, zambindu-i unchiului ei. ’Chiar seamănă cu Ashton’ şi-a spus Harry în minte.
-Revenind, spune Gemma.
„După toată discuţia mea cu Harry am decis să mergem la KFC. Care erau şansele să vină tocmai de la Nando’s la KFC doar ca să mă caute. Doar că Harry ştia că KFC este fast-food-ul meu preferat, şi a fost primul loc în care m-a căutat. L-am văzut intrând pe uşă, analizând fiecare masă.
-Nu m-ai văzut, i-am zis lui Ashton apoi m-am lăsat in jos şi am mers cu mersul piticului până la toaletă.
Am stat spijinită de uşa băii multă vreme, cu inima cât un purice şi cu pulsul accelerat, aşteptând ca Ashton să mă sune, sau să îmi dea un semn că fratele meu a plecat. Dar nu a dat. Asa ca i-am dat un mesaj.
‚A plecat? x’
‚Nu, are chef de vorbă. Scuze, Gemmz xx’
Am oftat exasperată. Apoi mi-a venit o idee.
‚Schimbă-mi numele în mama, sau tata, apoi îmi dai un mesaj că ai terminat şi te sun.O să plece’
Am asteptat cinci minute, apoi am primit un mesaj cu un ‚k’ de la el. L-am sunat, şi am stat la telefon până ce am auzit un ‚Eu plec’ ce eram sigură că e de la Harry.
-A plecat? Am intrebat eu.
- Nu, mamă, nu am mai vorbit cu tata de mult ,mi-a răspuns.
Harry bănuia că sunt aici. Nu avea de gând să plece.
-Pleacă tu. Spune-i că trebuie să vii la mine. O să vin şi eu mai în colo.
-Bine, mami, vin acum la tine. Te iubesc, pa.
Şi linia a murit. Am deschis uşor uşa băii, privind spre masa la care Harry încă stătea, cercetând zona. Era cu spatele la mine. Am chemat o chelneriţă.
-Vă pot ajuta cu ceva? M-a întrebat aceasta scoţându-şi carneţelul.
-Da. Îl vezi pe băiatul acela creţ de la masa din mijloc? E fratele meu. Şi vreau să plec de aici fără să mă vadă. Poţi, te rog, să îi iei comanda, sau sa mergi la el să îl ţii puţin de vorbă cât ies eu de aici?
-Desigur.
Fata mi-a zâmbit, întorcandu-se.
-A, şi dacă întreabă dacă ai văzut o fată cu părul colorat, nu ai văzut.
-Nici o problemă. Ştiu cum e să ai frate prea protectiv. Eu am 3 mai mari, toţi la fel de enervanţi.
-Mulţumesc mult.
S-a îndreptat spre Harry, băgându-se în vorbă cu el. Am început să merg încet spre ieşire, privind cu atenţie spre spatele lui încordat. Care ar fi fost şansele să se întoarcă fix atunci? Dar s-a întors. Exact când eu am ieşit pe uşă s-a întors şi probabil a văzut o parte din părul meu, pentru că s-a ridicat şi a venit spre uşă. Am luat-o la fugă scoţându-mi telefonul. I-am dat mesaj lui Ash.
‚Unde esti? xx’
‚În parc, pe o bancă lângă fântână. Ai scăpat de el?’
‚Da, dar m-a văzut când am ieşit, sunt sigură. Vin acum spre tine xx’
Mi-am băgat telefonul în buzunar, alergând mai repede. Când am ajuns la Ash respiram sacadat şi m-amtrântit pe bancă gata-gata să o dărâm. Nu eram prietenă bună cu sportul.
-Ce s-a întâmplat? Mă întreabă el amuzat.
-Am fugit de Harry până aici.
A râs, punându-si o mână pe umerii mei. Mi-am spijinit capul de el, închizând ochii. Respiraţia mi-a revenit încet-încet la normal. Tâmplele au încetat şi ele să îmi mai zvâcnească, şi am putut din nou să îmi simt picioarele.
-Hai să mergem, probabil o să vină prin parc să mă caute. Doamne, îl urăsc uneori. Nu pot să ies cu nimeni din cauza lui.
A zambit dulce, prinzându-mi mâna. Ne-am plimbat aşa prin parc vreo oră, probabil, nici nu ştiu. La un moment dat Ash s-a oprit. L-am privit ciudat, aşteptând o explicaţie care nu a venit. Doar s-a apropiat de mine, lipindu-şi buzele de ale mele. Am închis ochii, aşezându-mi mâinile după gâtul lui. El a pus o mână pe soldul meu, trăgându-mă puţin mai aproape de el. Era plăcut. Ashton era plăcut.
-Gemma! Gemma, eşti aici?
Am tresărit, rupând sărutul cu Ash. L-am împins în tufişurile de lângă o bancă iar eu m-am aşezat pe ea, aşteptând să îl văd din secundă în secundă pe Harry apărând de după colţ.Şi aşa s-a şi întâmplat. Harry a intrat în raza mea vizuală, s-a uitat o secundă a mine apoi a început să alerge. Aproape că m-a smuls de pe bancă, luându-mă în braţe.
-Să nu mai ieşi niciodată singură din casă noaptea, ai idee ce m-ai speriat?
Am oftat, privind spre tufişuri peste umărul fratelui meu. Capul lui Ashton a ţâşnit afară, privindu-mă trist. Am mimat un ‚scuze’ apoi Ash a dispărut înapoi în tufişuri. Harry mi-a dat drumul, luându-mi o mână într-a lui.
-Să mergem, mi-a spus, ducându-mă acasă.”
-I-ai stricat prima întalnire cu tati, Emily a tras concluzia poveştii, privindu-l acuzator pe Harry.
Acesta a zâmbit inocent. Da, îi stricase prima întalnire Gemmei, dar au urmat multe altele.
-Scumpo, atunci nu eram de acord ca mami să iasă cu nici unul dintre prietenii mei. Merita mai mult de atât. Şi acum merită.
-Harry, a ţipat Gemma, privindu-l urât.
A zâmbit din nou, la fel de inocent ca prima dată.
