Cu toţii s-au strâns în sufragerie. Harry, Ashton, Gemma şi micuţa Emily. Se uitau unul la celălalt. Gemma nu era sigură dacă să înceapă ea sau să îl lase pe Ashton.
-Haide, mami, îmi zici?
Emily se bâțâia de colo-colo pe canapea, nerăbdătoare să afle peripețiile părinților ei. Floricica galbenă din capul ei se bălăngănea odată cu trupui ei, iar rochița gri foșnea veselă, la fel de nerăbdătoare ca și micuța.
-Ok, deci... Sa o luăm cu începutul. Toate au început într-o vară. Harry m-a luat cu el la unul dintre concerte. Că doar nu a apucat să se laude cu mine și cu faptul că absolvisem facultatea și la cei din trupa din care făcea parte Ashton.
”-Luke, Ashton, Calum, Mikey? Băieți, am ajuns!
Harry a intrat în backstage aproape târându-mă după el. De după o usă a aparut un băiat blond, cu un cercel simpatic in buza de jos. Mi s-a părut haios. Era Luke.
-Ce naiba, Harry, trebuia să fii aici acum o oră. Oh. Bună, eu sunt Luke. Luke Hemmings.
-Ea e sora mea, Gemma. Gemma Styles.
Crețul a ridicat haios din sprancene, făcându-mă sa pufnesc în râs.
-Râzi de mine, ai? Bine, Gemmz, bine.
S-a apropiat de mine, începând să mă gâdile. Hohotele de râs au început să se audă din ce în ce mai strident. Un băiat ușor cârlionțat, tot blond, și-a făcut apariția în cameră. L-a privit pe Harry, apoi s-a uitat la mine. Ochii i s-au mărit,și era ceva ciudat la el, ceva mă atrăgea și habar nu aveam ce e acel ceva atât de special la un pusti de 17-18 ani.
-Deci ea e sora ta. Eu sunt Ashton.
-Bună, Ashton, eu sunt Gemma.
-Gemz, nu flirta cu Ash.
-Stai, ce?
M-am uitat urât la Harry, făcându-l să se dea câțiva pași mai în spate. După ce am facut cunoștință cu membrii din 5 Seconds of Summer și după ce Harry m-a laudat, m-am dus la colegii fratelui ei. Am bătut palma cu Zayn, m-am strâmbat la Louis, l-am îmbrățișat pe Niall și mi-am făcut salutul special cu Liam.”
-Ia stai asa, nu te-am lăudat la nimeni, le-am spus cât de mult mă enervai.
Harry și-a întrerupt sora din povestit, legănându-se in față și în spate pe canapea. Gemma l-a privit urât. Se comporta ca un copil mic, și asta o enerva la culme. Adică, are o vârstă până la urmă.
-Las-o pe mami să povestească, a țipat Emily, ridicându-se de la locul ei și așezându-se lângă unchiul ei.
Acesta a luat-o în brațe, așezând-o pe genunchii lui.
-Vezi poate îmi scapi iar copilul că te decapitez, mârâie Ashton.
Gemma a început să râdă.
-Tati, tu ce ai gândit prima oară când ai văzut-o pe mami?
Ashton a zâmbit, apucându-și fetița de mânuță. Era așa de mică pe lângă el...
„De cum am văzut-o pe Gemma am știut că e ceva special la ea. Felul în care trata totul ca pe o glumă, sarcasmul și modul batjocoritor, superior, cu care vorbea cu Harry m-a făcut să înțeleg că e total diferită de orice fată pe care o cunoscusem până atunci. Și ceea ce a zis Harry m-a amuzat teribil. Adică, la momentul ăla nu credeam că o persoană așa de serioasă ca Gemma – da, mi se părea foarte serioasă atunci, cu zâmbetul șters și cu sprâncenele încruntate – s-ar uita la un copilaș cu un tricou cu un ponei pe el.
Mi-am petrecut pauzele cu ea, și am vorbit, am tot vorbit. Despre mine, despre ea, despre Harry, despre cât de enervant este el, despre tot ce ne venea în minte. Nu avea sens ceea ce spuneam, subiectele de discuție veneau și plecau mai repede decât ți-ai putea închipui, de parcă nici nu ar fi existat vreodată și urmau să sa întoarcă, să o luăm de la capăt cu ele, spunând din nou și din nou acele cuvinte, exact ca o casetă blocată.
Și dintr-o dată m-a străfulgerat o idee tâmpită. Și am vorbit fără să gandesc, regretând imediat fiecare cuvânt.
-Vrei să iesi cu mine?
Gemma s-a încruntat. Eram mai mult ca sigur că o să mă refuze. Adică, ce fusese în capul meu ca măcar să o întreb așa ceva. Dar imediat după aceea a zâmbit și mi-a răspuns veselă:
-Sigur, mi-ar face plăcere. Dar... Să nu afle Harry. Devine protectiv și nu am nevoie de morala lui cum că nici unul dintre prietenii lui nu e destul de bun pentru mine. Ok?
Am zâmbit la ea cu toți dinții, prea fericit ca să mai pot spune ceva. Gemma acceptase invitația mea, deși a fost bruscă și a venit intr-un moment total nepotrivit.”
-Toți anii ăștia am crezut că Gemma te-a invitat pe tine să ieșiți, când de fapt tu ai fost, împielițatule, zice Harry cu un zâmbet straniu pe buze.
-Harry, fără cuvinte de genul în fața lui Emily, se încruntă Gemma, aruncând în el cu o pernă.
-Scuze, surioară, spune acesta cu vocea lui de copil mic, stând apoi cuminte la locul lui, fără să mai scoată vreun sunet.
_________________________________________________________________________________
Bun, deci acesta este primul capitol. Este scurt, si a durat mai mult decat am vrut ca sa il scriu, dar lipsa de inspiratie si-a facut aparitia tocmai cand voiam sa scriu. Sper sa va placa, am mare-mare nevoie de parerile voastre, ca sa stiu daca merita sa continui sau nu. Kisses ^_^
